Decizia CCR nr. 84/2020Punctul 7

7. Condiționarea accesului judecătorului la informații clasificate existente într-o cauză care i-a fost repartizată aleatoriu să o judece de existența unui angajament scris nu își are justificarea pretinsă de legiuitor. Aceste reglementări implementate prin lege și completate prin hotărârea CSM permit implicarea unor structuri străine (de exemplu, servicii speciale) în activitatea sistemului judiciar, prin controlul pe care îl exercită asupra condițiilor asigurării/păstrării informațiilor confidențiale, ceea ce creează o vădită îndoială asupra independenței justiției. În acest sens a se vedea art. 15 lit. i) din Legea nr. 182/2002. În concret, este vorba de date și informații din dosarele aflate în curs de soluționare, pe rolul instanțelor/parchetelor, cele mai multe dintre ele având caracter probatoriu, utile rezolvării unei cauze. În acest mod, au acces la aceste informații persoane care aparțin unor structuri de informații, și nu părțile din dosar, ceea ce reprezintă „o ingerință nepermisă în actul de justiție“. Funcționarea imparțială a justiției, independența judecătorului sunt flagrant afectate în ambele ipostaze, fie că în lipsa unui angajament scris nu există acces la informațiile clasificate care eventual au o pondere în soluția ce s-ar da de judecător în cauză, fie că există acest angajament care îl pune pe judecător pe o poziție partinică, câtă vreme inculpatului nu i se poate aduce la cunoștință conținutul informației confidențiale, nu i se dă șansa să își facă apărări dacă este necesar. În aceste condiții, supunerea judecătorului rigorilor Legii nr. 182/2002 și Hotărârii Guvernului nr. 585/2002 vine în contradicție cu toate principiile constituționale, cu prevederile legale care privesc independența justiției, procesul echitabil, echidistant, imparțial. ...