Decizia CCR nr. 57/2020Punctul 18

18. Este de observat că în ipoteza angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, în condițiile în care nu a fost depusă o moțiune de cenzură sau dacă aceasta a fost respinsă, proiectul de lege în legătură cu care Guvernul și-a angajat răspunderea „se consideră adoptat“ [a se vedea formularea expresă a art. 114 alin. (3) din Constituție]. Or, este evidentă diferența între noțiunile folosite - „aprobare“ [art. 138 alin. (2) din Constituție] și „se consideră adoptat“ [art. 114 alin. (3) din Constituție] -, prima semnifică dezbaterea și votul asupra proiectului de lege, iar cea de-a doua rezultatul unei proceduri indirecte de legiferare. Dacă legiuitorul constituant ar fi optat pentru compatibilitatea procedurilor de la art. 114 și art. 138 din Constituție, nu s-ar fi referit în art. 138 din Constituție la „aprobarea“, ci la „adoptarea“ legii, caz în care de la regula dezbaterii și votării s-ar fi putut aplica reglementarea de excepție. Însă, legiuitorul constituant a stabilit, în mod expres și neîndoielnic, că proiectul de lege trebuie aprobat, ceea ce implică cerința imperativă a dezbaterii și votării proiectului de lege, astfel că procedura de excepție reglementată de art. 114 din Constituție nu poate fi utilizată pentru ca proiectul de lege să fie considerat adoptat. ...