Decizia CCR nr. 57/2020Punctul 27

27. Totodată, aceeași sintagmă susmenționată exclude posibilitatea aplicării art. 114 alin. (1) din Constituție, întrucât logica și rațiunea angajării răspunderii pentru orice categorie de legi, indiferent de domeniul lor de reglementare, este aceea de a nu supune și de a evita supunerea spre dezbaterea și adoptarea Parlamentului a unui proiect de lege, iar „prețul“ acestei proceduri de legiferare indirecte este acela al expunerii Guvernului unei eventuale moțiuni de cenzură, cu consecința demiterii acestuia. Or, în cazul dat, textul Constituției prevede, în mod expres, cerința imperativă a aprobării proiectelor de lege de către Parlament, respectiv dezbaterea propriu-zisă și votarea acestora. Astfel, art. 138 alin. (2) teza finală din Constituție exclude posibilitatea Guvernului să recurgă la aplicarea art. 114 alin (1) în domeniul legii bugetului de stat și a bugetului asigurărilor de stat. Aceasta reprezintă o interdicție constituțională stabilită în sarcina Guvernului. Prin urmare, art. 138 alin. (2) din Constituție sub aspectul procedurii de legiferare nu permite derogarea de la art. 61 alin. (1) din Constituție, stabilind expres că legile bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se adoptă după regula generală, potrivit căreia proiectele/propunerile de legi se dezbat și se votează în Parlament, astfel că, în cazul analizat, art. 114 din Constituție nu poate fi aplicat. Rezultă că există o incompatibilitate între art. 114 și art. 138 alin. (2) din Constituție, acestea excluzându-se reciproc, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere funcțional, procedura angajării răspunderii Guvernului nu poate fi utilizată în privința adoptării legilor bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat. ...