Decizia CCR nr. 49/2020Punctul 12

12. În ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private și de familie, consacrat prin art. 26 și 27 din Constituție și, respectiv, art. 8 din Convenție, se arată că, în speță, membrii asociației reclamante și-au ales domiciliul în considerarea faptului că, potrivit Planului urbanistic zonal (PUZ), se preconiza dezvoltarea unui cartier de locuințe individuale și locuințe colective mici, cu regim redus de înălțime, într-o zonă liniștită și aerisită, cu o densitate mică de locuitori, la adăpost de noxele și zgomotul rezultate din aglomerația urbană, plătind un preț ridicat pentru o astfel de proprietate în respectiva zonă. Or, schimbând regimul zonei prin derogarea permisă de art. 32 din Legea nr. 350/2001, autoritatea publică a adus atingere dreptului la inviolabilitatea domiciliului și la respectarea vieții private, astfel cum acestea sunt înțelese prin prisma jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Art. 32 din legea criticată încalcă art. 8 din Convenție dintr-o dublă perspectivă, atât prin încălcarea obligației negative a statului de a se abține de la ingerințe în ceea ce privește respectarea inviolabilității domiciliului și a vieții private și de familie, cât prin încălcarea obligației pozitive a statului de a proteja efectiv aceste drepturi, atât timp cât statul nu a pus la dispoziția cetățenilor un mijloc adecvat pentru a se apăra împotriva unei eventuale conduite abuzive în materia urbanismului. ...