Decizia CCR nr. 26/2020Punctul 40

40. Se arată că toate dispozițiile legale invocate de autorul sesizării - respectiv art. 62 alin. (3) , art. 64 alin. (2) , art. 67 alin. (2) , art. 69 și art. 132 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și deciziile Curții Constituționale nr. 358 din 30 mai 2018 și nr. 136 din 20 martie 2018 referitoare la definirea „autorității ministrului justiției“ asupra procurorilor în România nu prezintă relevanță în speța dedusă controlului, deoarece ministrul justiției nu a efectuat ori dispus vreun act de procedură, nu a realizat vreo comunicare oficială în locul Ministerului Public (în speță, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), nu a dispus ori solicitat luarea unor măsuri procesuale sau administrarea unor probe în ancheta respectivă, nu a efectuat vreun control sau vreo supervizare a unui act în cadrul unei proceduri judiciare. În baza ori în urma acestei informări a ministrului justiției, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu a dispus vreo altă măsură, dimpotrivă, comunicatul acesteia confirmă caracterul public și neconfidențial al concluziei expertizei ADN. Or, în condițiile în care prin acțiunea ministrului justiției nu a fost prejudiciată în niciun mod ancheta penală și nu a existat nicio influență asupra vreunui procuror, nicio imixtiune în exercitarea unei atribuții sau competențe a Ministerului Public și nicio intervenție în modul de soluționare a cauzei, informarea familiei victimei în seara zilei de 2 august 2019 asupra rezultatelor expertizei de către ministrul justiției - în condițiile în care cazul în sine a avut un profund impact emoțional, social și mediatic - nu poate fi considerată ca fiind de natură a da naștere unui conflict juridic de natură constituțională. ...