Decizia CCR nr. 19/2020Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că nu critică existența unei proceduri prealabile obligatorii, ci doar condiționarea accesului la justiție de emiterea unei decizii administrative pronunțate în procedura prealabilă. Astfel, în situația în care administrația nu respectă termenul de emitere a deciziei [30 de zile, potrivit art. 50 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011], petentul ar trebui să aibă acces direct la instanță pentru a supune cazul unui judecător în vederea soluționării pe fond, nefiind just și echitabil ca exercitarea dreptului de acces la justiție și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil să depindă într-un grad atât de ridicat de voința adversarului. De asemenea, nu este exclusă situația, destul de frecvent întâlnită, în care deciziile sunt emise după o foarte lungă perioadă de timp, ceea ce face să se încalce dezideratul soluționării cauzei într-un termen rezonabil, nefiind exclusă nici varianta în care administrația nu emite niciodată decizia, caz în care accesul la justiție este total obstrucționat. Așadar, o prevedere legală care permite, chiar la nivel teoretic, unei părți să aibă o atitudine ce conduce la limitarea/îngrădirea/obstrucționarea dreptului celeilalte părți de acces la justiție încalcă prevederile art. 21 din Constituție. ...