Decizia CCR nr. 19/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că la instanța judecătorească nu a contestat decizia de soluționare a contestației, ci doar actul administrativ vătămător, însă instanța a considerat că procedura prealabilă obligatorie nu a fost îndeplinită și, astfel, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Susține că nu critică existența unei proceduri prealabile obligatorii, ci prevederile art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, deoarece limitează accesul la justiție. Arată că, în practică, s-a cristalizat soluția potrivit căreia, dacă administrația nu emite decizia prin care soluționează contestația administrativă, persoana vătămată se poate adresa în justiție pentru obligarea organului administrativ la emiterea deciziei. Or, din moment ce există un act administrativ vătămător, iar persoana vătămată nu se poate adresa direct instanței împotriva acestuia, se limitează accesul la justiție, din perspectiva scopului pentru care a fost instituită procedura prealabilă, și anume degrevarea instanțelor. Este evident că acest scop devine iluzoriu, din moment ce vor exista două procese, în loc de unul singur, direct împotriva actului vătămător. Mai susține că dispozițiile criticate încalcă și principiul proporționalității, deoarece nu țin cont de ambele interese în conflict: interesul justițiabilului de a-și apăra dreptul la justiție și interesul public de degrevare a instanțelor. În final, susține că dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 52 din Constituție, care consacră principiul plenitudinii de jurisdicție în contenciosul administrativ. Din această perspectivă arată că, în cazul refuzului de a soluționa o cerere, este permis accesul la instanță pentru ca aceasta să oblige organul administrativ la emiterea deciziei. Or, dacă există deja un act vătămător, este evident că instanța poate soluționa cauza, în baza plenitudinii sale de jurisdicție. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea că art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 este neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că instanța judecătorească poate respinge ca inadmisibilă acțiunea împotriva unui act vătămător, fără a analiza situația de fapt. ...