Decizia CCR nr. 440/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în principal, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece este pusă în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, aspect ce ține de competența instanțelor de judecată, învestite cu soluționarea plângerii. În subsidiar, aceasta este neîntemeiată, întrucât soluția legislativă este justificată în raport cu cerințele învestirii instanței de judecată, și anume examinarea legalității și temeiniciei deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor în contextul criticilor formulate de părțile cauzei. În acest context, menționează jurisprudența Curții Constituționale cu privire la art. 21 din Constituție, în sensul că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac, legiuitorul fiind liber să instituie, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cu condiția asigurării posibilității neîngrădite a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile prevăzute de lege și a asigurării caracterului efectiv al acestui drept. Or, Legea nr. 101/2016 cuprinde aceste garanții pentru persoanele care se consideră vătămate în procedura de achiziții publice și de concesiune, de a obține repararea prejudiciului. Astfel, prevederile art. 4 alin. (2) oferă posibilitatea acestora de a se adresa Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sau instanței de judecată, totodată, art. 17 alin. (3) consacră posibilitatea operatorului economic de a formula cerere de intervenție voluntară în litigiu, până la soluționarea contestației de către Consiliu. ...