Decizia CCR nr. 6/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorilor aleși prezenți, care susțin excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată prin notele scrise și solicită admiterea acesteia. În esență, se arată că este vizată modalitatea în care este reglementată transferarea dreptului de proprietate în cadrul unui contract de leasing financiar aflat în derulare, în condițiile în care contractul de leasing este menținut la momentul intrării în insolvență a utilizatorului. Or, pentru această situație, legiuitorul a creat un mecanism ce este considerat criticabil, deoarece înlătură garanția dreptului de apărare a proprietății. Astfel, în pofida faptului că nu sunt achitate toate ratele anterioare intrării în insolvență, cu condiția achitării tuturor creanțelor curente ulterior intrării în insolvență, norma criticată prevede operarea transferului dreptului de proprietate în favoarea utilizatorului bunului aflat în exploatare contractuală, context în care există doar informarea efectuată de către administratorul judiciar cu privire la transferul proprietății. Față de această împrejurare se consideră că reglementarea în discuție este de natură a afecta esența dreptului de proprietate, deoarece, în ceea ce privește ratele anterioare, neachitate și doar înscrise în tabelul de creanțe, pentru acestea se obține numai ce rezultă dintr-o procedură consensuală și concursuală, la fel ca toți ceilalți creditori, respectiv se obține numai dreptul de a participa la procedura insolvenței (rang al ipotecii asupra bunului respectiv), spre deosebire de expropriere, unde există o cauză de utilitate publică și o justă și prealabilă despăgubire, în speță neexistând o justă și prealabilă despăgubire. Prin urmare, nu este vorba de stabilirea limitelor conținutului dreptului de proprietate, ci, în realitate, este o afectare a dreptului de proprietate. Se susține că trebuie ținut cont de principiul proporționalității, care presupune o adecvare între scop (care, astfel cum reiese din punctul de vedere al Guvernului atașat la dosarul cauzei, constă în evitarea dezmembrării prejudiciabile a masei active) și mijloc. Or, fără a nega scopul, mijlocul prin care se atinge acest scop este criticabil întrucât conduce la exproprierea finanțatorului proprietar al bunului. De asemenea, avându-se în vedere prevederile art. 123 alin. (11) din Legea nr. 85/2014, se arătă că, în cazul rezilierii contractului de leasing financiar, legiuitorul a prevăzut în mod expres o facultate de opțiune la discreția finanțatorului proprietar al bunului, în sensul că acesta poate opta pentru a păstra proprietatea juridică a bunului sau, dimpotrivă, poate renunța în favoarea utilizatorului, reglementând în ambele cazuri modalitatea de derulare a procedurii. Or, în cazul de față, la art. 105 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, nu mai există această facultate de opțiune, ci finanțatorul ia doar act de transferul dreptului de proprietate a bunului ce face obiectul contractului de leasing în favoarea utilizatorului prin înștiințarea efectuată de administratorul judiciar. ...