Decizia CCR nr. 3/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „contra cost“ din textul criticat nu este explicată nici în cuprinsul acestuia, nici în altă parte a Legii nr. 38/2003, ceea ce „dă posibilitatea comiterii unor abuzuri de către agenții statului“ în constatarea contravențiilor reglementate de acest act normativ. În acest context apreciază că, în lipsa unei definiții legale, sintagma trebuie interpretată semantic doar prin prisma Dicționarului explicativ al limbii române, abordare care, din punct de vedere juridic, este imprevizibilă și neaccesibilă. Ca atare, expresia implică o prestație oneroasă, dar, totodată, executată într-o convenție sinalagmatică; cu alte cuvinte, cel care pretinde „costul“, la rândul său, execută o prestație. Însă, sintagma „contra cost“ nu implică neapărat o sumă de bani, prețul exprimat în bani fiind specific doar contractului de vânzare-cumpărare reglementat de Codul civil. Arată, cu titlu de exemplu, că este posibilă situația în care o persoană transportă cu propriul autoturism alte persoane decât cele din familia sa, în virtutea unor reparații pe care acestea din urmă i le-au efectuat la un imobil, astfel că persoana prestează aceste transporturi în mai multe rânduri, conform înțelegerii dintre părți; de asemenea, se poate întâlni situația în care mai multe persoane fac împreună naveta la serviciu, iar proprietarul autoturismului le pretinde celorlalți să îi asigure, cu rândul, alimentarea cu carburant. Ambele ipoteze descrise nu s-ar încadra în noțiunea „contra cost“, dar ar fi posibilă reținerea unei contravenții, potrivit legii. ...