Decizia CCR nr. 4/2020Punctul 32

32. În sfârșit, Curtea constată că este neîntemeiată și critica autoarei excepției potrivit căreia din cuprinsul Legii nr. 51/2006 lipsește un termen referitor la durata gestiunii directe a serviciilor comunitare de utilități publice, ceea ce conduce la crearea unui monopol al operatorului economic privilegiat pe o durată nedeterminată de timp. Aceasta, deoarece dispozițiile art. 4 alin. (3) din Regulamentul nr. 1.370/2007 - act normativ obligatoriu cu aplicabilitate directă în statele membre ale Uniunii Europene - prevede regula generală potrivit căreia „(3) Durata contractelor de servicii publice este limitată și nu depășește 10 ani pentru serviciile de transport cu autocarul și cu autobuzul și 15 ani pentru serviciile de transport de călători pe calea ferată și cu alte moduri de transport pe șine.“, precum și derogări de la această regulă, în condiții speciale expres prevăzute la alin. (4) al aceluiași articol. Totodată, Legea nr. 51/2006 prevede, cu referire la contractul de delegare a gestiunii, astfel cum este definit la alin. (7) al art. 29 din lege, că acesta este un contract încheiat în formă scrisă, pe o perioadă determinată, iar clauza referitoare la durata acestuia este, potrivit alin. (11) lit. c) al aceluiași text, un element obligatoriu al contractului de delegare a gestiunii. Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile referitoare la posibilitatea creării unui monopol al operatorului economic prin posibilitatea încheierii unor contracte de delegare a gestiunii serviciului de transport public de călători pe perioadă nedeterminată. ...