Decizia CCR nr. 792/2019Punctul 3
Punctul 3
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a excepției. Acesta arată că, în calitate de membru al familiei persoanei condamnate, respectiv de frate, a formulat o cerere de revizuire, care a fost respinsă. Arată, de asemenea, că împotriva hotărârii de respingere a cererii de revizuire a promovat calea de atac a apelului, cererea de apel fiind respinsă ca inadmisibilă, pentru motivul că autorul ei nu are calitatea procesuală necesară, având în vedere dispozițiile art. 409 din Codul de procedură penală, care prevăd că doar soțul sau soția pot introduce apel în favoarea inculpatului. Arată, totodată, că împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare, invocând încălcarea dreptului la apărare al persoanei condamnate, cerere care, de asemenea, a fost respinsă. Se arată că persoana condamnată care a decedat poate să nu aibă soț sau soție, dar ar putea avea părinți sau frați care să dorească să exercite, în favoarea acestuia, calea de atac a apelului. Se susține că textul criticat încalcă dreptul la apărare al condamnatului, și nu al persoanei care formulează acțiunea în favoarea acestuia, respectiv apel împotriva hotărârii de respingere a cererii de revizuire privind hotărârea de condamnare. Se susține că dreptul de a formula cerere de revizuire este un drept al condamnatului, care poate fi exercitat, prin excepție, de către membrii familiei, în cazul în care persoana condamnată se află într-o situație fie dificilă, fie ireversibilă, care nu îi permite să exercite calea de atac analizată. Se afirmă că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 89 și 90 din Codul de procedură penală, ce reglementează dreptul la apărare și asistența juridică obligatorie. Referitor la art. 89 și 90 anterior menționate, se arată că prima etapă a soluționării cererii de revizuire este verificarea admisibilității în principiu a acesteia. Se susține că instanța poate admite sau respinge în principiu cererea de revizuire și că persoana în cauză își păstrează statutul de persoană condamnată pe tot parcursul soluționării cererii de revizuire, inclusiv în etapa judecății în fond a cererii, până la pronunțarea unei eventuale soluții de achitare. Se arată că pe toată durata procedurii, instanța poate suspenda executarea hotărârii de condamnare, nefiind însă obligată să procedeze astfel. Se susține că, de altfel, persoana în favoarea căreia se exercită cererea de revizuire se poate afla în etapa ulterioară executării pedepsei. Or, art. 89 și 90 din Codul de procedură penală prevăd asistența juridică a inculpatului. Cum legea penală este însă de strictă interpretare, condamnatului nu îi este recunoscut acest drept. Se susține că, de cele mai multe ori, condamnatul are o situație mult mai grea, el putându-se afla în stare de privare de libertate sau putând fi decedat, situație în care nu își poate formula apărări. Se conchide că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 129 din Constituție. ...
Sursa oficială ↗