Decizia CCR nr. 795/2019Punctul 6

6. Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate se încadrează în excepția reglementată de art. 42 alin. (2) lit. c) teza a doua din Constituție, iar obligarea părinților apți de muncă la a contribui în acest fel la cheltuielile suportate din bugetul de stat pentru întreținerea copiilor lor se află în strânsă legătură cu obligația stabilită de art. 402, art. 525 alin. (1) și art. 529 alin. (2) din Codul civil. Modalitatea în care se execută obligația de întreținere nu presupune exclusiv acordarea unei sume de bani, ci, dimpotrivă, se referă și la asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, în acest sens fiind și dispozițiile art. 530 din Codul civil. Invocă în acest sens practica judiciară, în care s-a statuat că, în situația în care părintele nu obține venituri, cuantumul pensiei de întreținere se stabilește prin raportare la venitul minim pe economie, presupunându-se că debitorul obligației de întreținere, apt fiind de muncă, poate presta o activitate care să-i aducă un astfel de venit, iar împrejurarea că este lipsit de venituri echivalează cu o invocare a propriei culpe în îndeplinirea obligației legale. Astfel, se consideră că a admite că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale referitoare la interzicerea muncii forțate ar echivala cu a recunoaște debitorului posibilitatea de a se sustrage de la îndeplinirea obligației de a presta întreținere copilului său, prin simplul refuz de a munci. ...