Decizia CCR nr. 786/2019Punctul 21

21. Cu privire la natura juridică a contractului de mandat prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, prin Decizia nr. 52 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 27 mai 2015, paragraful 18, și prin Decizia nr. 255 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014, paragraful 14, instanța de contencios constituțional a reținut că directorii generali/directorii unităților economice încheie un contract de mandat în baza căruia beneficiază de o retribuție potrivit legii, iar contractul de mandat astfel încheiat reprezintă o varietate a contractului de mandat reglementat de art. 2.009 și următoarele din Codul civil, deosebindu-se, în mod esențial, de raportul de muncă. În contextul respectiv, Curtea a arătat că, întrucât art. 41 din Constituție vizează, în mod esențial, raportul de muncă, și nu drepturile și obligațiile născute în temeiul unui contract de mandat, modalitatea de configurare și cuantumul retribuției plătite în baza contractului de mandat nu pot fi cenzurate prin prisma acestui text constituțional. ...