Decizia CCR nr. 255/2014Paragraful 23

17. În privinţa criticii de neconstituţionalitate care vizează art. 3^2 din ordonanţa de urgenţă, Curtea constată că directorii generali/directorii unităţilor economice de interes local încheie un contract de mandat în baza căruia beneficiază de o retribuţie al cărei cuantum este limitat la cel al indemnizaţiei viceprimarului unităţii administrativ-teritoriale din care acestea fac parte. Contractul de mandat astfel încheiat reprezintă o varietate a contractului de mandat reglementat de art. 2.009 şi următoarele din Codul civil, deosebindu-se, în mod esenţial, de raportul de muncă. Întrucât art. 41 din Constituţie vizează, în mod esenţial, raportul de muncă, şi nu drepturile şi obligaţiile născute în temeiul unui contract de mandat, modalitatea de configurare şi cuantumul retribuţiei plătite în baza contractului de mandat nu pot fi cenzurate prin prisma acestui text constituţional, care nu este incident în cauză.