Decizia CCR nr. 769/2019Punctul 7

7. Așa fiind, se susține că, potrivit dispozițiilor mai sus arătate, neincriminarea deținerii unor documente secrete de stat reprezintă o schimbare de concepție a legiuitorului, fapt care este dovedit chiar de limitele de pedeapsă prevăzute în noua viziune a legiuitorului edictată în art. 407 din Codul penal. Așa cum se poate observa, din analiza celor trei norme de incriminare, legiuitorul a înțeles să pedepsească mai aspru infracțiunea de divulgare decât pe cea de deținere. Cu toate acestea, există o diferență majoră între infracțiunea prevăzută de art. 169 din Codul penal din 1969 și cea prevăzută de art. 407 din Codul penal în cazul formelor atenuate ale infracțiunii. Dacă în cazul art. 169 alin. 4 din Codul penal din 1969 se incriminează atât divulgarea, cât și deținerea, sancționându-le în aceeași manieră cu pedeapsa de la 1 la 7 ani, în cazul art. 407 din Codul penal forma atenuată a infracțiunii incriminează doar divulgarea informațiilor. Dacă s-ar accepta ca validă ipoteza că alin. (2) al art. 407 din Codul penal incriminează inclusiv deținerea de informații clasificate de către un subiect activ general, atunci s-ar accepta că infracțiunea de deținere a unor informații clasificate este sancționată la fel, indiferent dacă subiectul activ este calificat sau general. În același timp, s-ar accepta și concluzia că deținerea de informații săvârșită de un subiect activ necalificat este pedepsită mult mai aspru decât divulgarea săvârșită de același tip de subiect activ. Astfel, potrivit art. 407 alin. (3) din Codul penal, divulgarea de informații clasificate săvârșită de un subiect activ necalificat este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar deținerea de informații clasificate de către un subiect activ general este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani, concluzie care nu poate fi acceptată, fiind evidentă voința legiuitorului de a sancționa mai aspru infracțiunea de divulgare. De altfel, chiar și instanța de fond a constatat că art. 407 alin. (2) nu reprezintă încadrarea corectă a faptei, „întrucât deținerea documentului în afara îndatoririlor de serviciu se referă strict la persoana care lucrează cu un asemenea document, nu și la alte persoane“. (pag. 72 din hotărârea atacată) De fapt, ceea ce constată instanța este dezincriminarea faptei prin art. 407 din Codul penal, comițând o mare eroare cu ocazia stabilirii legii penale mai favorabile. Deși în realitate instanța de judecată a stabilit că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 407 alin. (2) din Codul penal, printr-o mare eroare, a stabilit că legea aplicabilă este art. 169 alin. 2 și 4 din Codul penal, fapta întrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni. ...