Decizia CCR nr. 769/2019Punctul 3

3. Având cuvântul, domnul avocat Mihai Adrian Hotca solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că cele trei texte de lege ce fac obiectul acesteia contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Cu referire la normele de incriminare criticate arată că vizează aceeași ipoteză: deținerea de către un terț a unor informații secrete de stat, în continuare fiind stabilite redactări diferite, sens în care referă asupra conținutului art. 303 alin. (2) și art. 407 alin. (2) din Codul penal, precum și al art. 169 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969. Ipoteza din speță este aceea a trimiterii în judecată a autorului excepției pentru deținerea de informații secrete de stat, fapta fiind încadrată inițial în prevederile noului Cod penal, ulterior Înalta Curte de Casație și Justiție schimbând încadrarea juridică în prevederile vechiului Cod. Apreciază că textele legale sunt impredictibile în aplicare, relevând inconsecvența legiuitorului întrucât acesta folosește sintagme diferite. În plus, apreciază că voința legiuitorului, exprimată în noul Cod de procedură penală, nu a fost aceea de a sancționa terțul, un exemplu elocvent în acest sens fiind presa, existând cazuri în care aceasta a intrat în posesia unor astfel de informații, pe care le-a divulgat. În ceea ce privește divulgarea există o rațiune a incriminării, însă simpla reținere a informațiilor nu a fost avută în vedere de legiuitor. Învederează în acest sens că Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România sancționează contravențional aceeași faptă, subliniind că subzistă pentru aceleași fapte reglementarea unei sancțiuni contravenționale, a unei infracțiuni de serviciu și, respectiv, contra securității naționale. Simplul cetățean care nu are pregătire de specialitate și nici nu a divulgat nu a fost avut în vedere de legiuitor și nici nu există o rațiune pentru acest lucru. În acest sens invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, precum și deciziile Curții Constituționale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și nr. 603 din 6 octombrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) și art. 308 alin. (1) din Codul penal, arătând că statuările instanței constituționale sunt valabile, mutatis mutandis, în această cauză. Având în vedere situația determinată de acest paralelism de acte normative, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. ...