Decizia ÎCCJ nr. 330/2025 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 86. Sesizările conexate în prezentul dosar au fost formulate în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. ... 87. Domeniul de aplicare a actului normativ menționat este stabilit prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. ... 88. Art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabilind că: „Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 89. Potrivit principiului specialia generalibus derogant („normele speciale derogă de la cele generale“), dispozițiile anterior citate se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa cu prevederile acestui cod, art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 stabilind expres că „dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 90. În preambulul ordonanței de urgență s-a arătat că, la elaborarea acestui act normativ, s-a ținut seama de „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România“. De asemenea, s-a apreciat că aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, „în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. ... 91. Prin urmare, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; ... b) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 92. Verificând condițiile de admisibilitate astfel prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că primele două condiții, referitoare la obiectul cauzei în care au fost formulate cererile de pronunțare a hotărârii prealabile și stadiul procedurii, sunt îndeplinite în cazul tuturor sesizărilor. ... 93. Instanțele de trimitere sunt învestite cu soluționarea, în primă instanță, a cererilor de chemare în judecată formulate în materia litigiilor de muncă, iar pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... + Sesizarea nr. 2.920/1/2025 94. Obiectul cauzei constă în stabilirea și plata drepturilor salariale ale reclamantei, asistent medical comunitar în cadrul comunei BB, în concret, acordarea indemnizației de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. Finanțarea cheltuielilor pentru această categorie de personal se asigură din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prin bugetul Ministerului Sănătății, conform art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2017, iar art. 12 alin. (3) din același act normativ prevede că salariul de bază și celelalte drepturi salariale ale asistentului medical comunitar se stabilesc potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de asistent medical, pe grade/trepte profesionale și pe nivel de studii, conform anexei nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“, cap. I pct. 3 „Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare“ și cap. II „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale“. ... + Sesizarea nr. 130/1/2025 95. Reclamanții, angajați în cadrul centrelor de plasament aflate în subordinea DGASPC Vâlcea, au solicitat plata sumelor de 500 de lei/lună și de 100 de lei/lună, în temeiul prevederilor art. 3^1 alin. (1) lit. f) și g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, așa cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 42/2023. ... + Sesizarea nr. 320/1/2025 96. Reclamanții, personal contractual din cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități X din cadrul DGASPC Botoșani, au solicitat: acordarea, începând cu luna august 2023, a indemnizației lunare stabilite în cuantum brut de 500 lei prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, așa cum a fost modificat prin art. II al Ordonanței Guvernului nr. 42/2023, asistenților medicali indiferent de studii și asimilaților acestora; acordarea, începând cu luna august 2023, a indemnizației lunare stabilite în cuantum brut 100 de lei prevăzute la art. 3^1 alin. (1) lit. g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. ... + Sesizarea nr. 1.345/1/2025 97. Reclamanții, personal de specialitate medico-sanitar în cadrul DAS Făgăraș, deservind cabinetele medicale școlare din municipiul Făgăraș, au solicitat plata indemnizațiilor lunare în valoare de 500 de lei prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 42/2023. ... 98. De asemenea, în cazul tuturor sesizărilor, este îndeplinită condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunilor de drept indicate de instanțele de trimitere, iar acestea nu formează obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 99. Este îndeplinită și condiția existenței unei legături de dependență între soluționarea pe fond a cauzelor și lămurirea problemelor de drept indicate în încheierile de sesizare, fiind pusă în discuție îndreptățirea reclamanților de a beneficia de acordarea sumelor stabilite prin dispozițiile legale care formează obiectul interpretării. ... 100. Condiția existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, care poate face obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie supusă unei evaluări distincte în raport cu încheierile de sesizare. ... 101. În sesizările nr. 2.920/1/2025 și nr. 1.345/1/2025, în mod eronat, instanțele de trimitere au considerat că este obligatorie sesizarea și nu se cere îndeplinirea condiției caracterului dificil al chestiunii de drept. ... 102. În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea „chestiune de drept“, însă lămurirea sensului acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței de urgență și de necesitatea completării, conform art. 4 din ordonanță, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a „chestiunii de drept“, susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile. ... 103. Astfel, după cum s-a arătat la paragraful 90, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a făcut referire la existența unor „chestiuni dificile de drept“. ... 104. Din contextul legislativ expus rezultă că procedura specială prevăzută de ordonanța de urgență anterior menționată prezintă caracteristicile esențiale ale procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, așa cum aceasta este reglementată de dispozițiile de drept comun din art. 519-521 din Codul de procedură civilă, la care se adaugă diferențele specifice care rezultă din conținutul dispozițiilor ordonanței de urgență, referitoare la caracterul de noutate și instanța competentă care formulează sesizarea. ... 105. Mai mult, eroarea în care s-au aflat instanțele de trimitere rezultă și din împrejurarea că, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, care folosesc noțiunea de „chestiune de drept“, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat folosește chiar sintagma „chestiuni dificile de drept“, intenționând să accentueze astfel că nu orice chestiuni de drept, ci doar chestiunile cu un anumit grad de dificultate în drept sunt cele care pot forma obiectul procedurii. Potrivit art. 40 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare („Legea nr. 24/2000“), preambulul reprezintă unul dintre elementele constitutive ale actului normativ (alături de titlu, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului), fiind cel care enunță, în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării (conform art. 43 din aceeași lege). ... 106. Această statuare este în acord cu întreaga jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dezvoltată începând cu anul 2013, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, care a instituit acest mecanism de unificare a priori a jurisprudenței instanțelor naționale. ... 107. Pe de altă parte, rațiunea instituirii condițiilor formale ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii nejustificate a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 108. În consecință, contrar opiniei exprimate de instanțele de trimitere în cadrul sesizărilor nr. 2.920/1/2025 și nr. 1.345/1/2025, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie, în sarcina instanțelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din ordonanța de urgență, obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice ipoteză în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături (cu excepția noutății), pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat, în mod constant, în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519-520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța de urgență se completează. ... 109. În cazul Sesizării nr. 2.920/1/2025 se observă și caracterul inform al încheierii din două perspective. ... 110. Pe de o parte, conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii. ... 111. Din examinarea încheierii instanței de trimitere rezultă că dezbaterile contradictorii au privit sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept referitoare la acordarea indemnizației de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, și asistenților medicali comunitari, angajați în aparatul de specialitate al primarului unității administrativ teritoriale sau numai celor angajați într-o unitate sanitară. ... 112. Nu a fost supusă dezbaterii contradictorii a părților cea de-a doua parte a întrebării care formează obiectul sesizării, și anume dacă acordarea indemnizației în speță este condiționată de depunerea unei declarații pe propria răspundere potrivit art. 3 alin. (3) și (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023. ... 113. Pe de altă parte, art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă impune ca, atunci când se dispune sesizarea, încheierea să cuprindă punctul de vedere al completului de judecată. Încheierea instanței nu respectă această cerință. ... 114. Totuși, soluția trebuie nuanțată în privința celor două chestiuni cuprinse în întrebare. ... 115. În ceea ce privește prima chestiune - acordarea indemnizației de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, și asistenților medicali comunitari, angajați în aparatul de specialitate al primarului unității administrativ teritoriale sau numai celor angajați într-o unitate sanitară - din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă circumstanțele esențiale ale litigiului, dar și caracterul veritabil al unei chestiuni de drept, împrejurare în care se apreciază că lipsa opiniei preliminare a completului de judecată nu este în sine de natură a determina inadmisibilitatea sesizării (în acest sens fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 61 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.274 din 18 decembrie 2024). ... 116. Chestiunea de drept astfel formulată are în vedere necesitatea stabilirii interpretării dispozițiilor art. 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în vederea aplicării lor prin raportare la distincțiile operate în cuprinsul anexei nr. II între cele trei sectoare principale: unități sanitare, unități de asistență medico-socială și unități de asistență socială. ... 117. Stabilirea, în concret, a categoriei de personal în care se încadrează reclamanții reprezintă o chestiune de fapt, ce excedează obiectului mecanismului hotărârii prealabile și nu poate face obiectul dezlegării de principiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Această determinare intră în competența exclusivă a instanței de trimitere, care, în urma administrării probatoriului și a evaluării circumstanțelor cauzei, va aplica norma juridică la situația de fapt reținută. ... 118. Cu alte cuvinte, problema esențială de drept care se identifică în cauză, prin reformularea întrebării, este dacă de indemnizația prevăzută de 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază și personalul din unitățile de asistență socială/servicii sociale. ... 119. În esență, așa cum s-a dezvoltat în punctele VII și X, s-a exprimat opinia că aceste dispoziții sunt aplicabile întregului personal menționat în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, fără nicio distincție, iar în altă opinie, art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 ar fi circumscris doar sferei personalului indicat în alin. (1) , respectiv personalului de specialitate medico-sanitar și auxiliar medical din unitățile sanitare și din unitățile de asistență medico-sociale din anexa nr. II la actul normativ indicat și doar în privința celui menționat în cuprinsul acestui articol ori asimilat lui, cu excluderea personalului din unitățile de asistență socială/servicii sociale. ... 120. Acest context relevă caracterul dificil al chestiunii de drept care formează obiectul primei părți a întrebării din cadrul sesizării, ceea ce determină necesitatea intervenției instanței supreme în scopul unei rezolvări de principiu a chestiunii de drept deduse judecății, astfel cum a fost reformulată, întrucât aceasta este susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, în consecință, să creeze practică neunitară. ... 121. Existența unei jurisprudențe și a unor opinii teoretice divergente asupra textului de lege menționat, susceptibil a primi interpretări diferite, ce prefigurează generalizarea unei practici neunitare, configurează îndeplinirea condiției referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile și dificile asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o procedură de unificare. ... 122. A doua problemă - dacă acordarea indemnizației în speță este condiționată de depunerea unei declarații pe propria răspundere potrivit art. 3 alin. (3) și (4) din Ordinul nr. 3.301/791//2023 - nu reprezintă o chestiune veritabilă de drept, întrucât din aceste dispoziții rezultă cu claritate atât domeniul de aplicare, cât și necesitatea depunerii declarațiilor pe propria răspundere. ... 123. Pe de altă parte, viciile procedurale și formale ale încheierii de trimitere nu pot fi surmontate în privința acestei chestiuni, de aceea Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în acest caz, sesizarea este inadmisibilă. ... 124. În ceea ce privește Sesizarea nr. 1.345/1/2025 se reține lipsa elementelor care să permită constatarea îndeplinirii condiției existenței unei chestiuni dificile de drept. În identificarea „chestiunii de drept“, instanța de trimitere era ținută, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică, sens în care trebuia să justifice faptul că textele de lege enunțate ca formând obiectul sesizării sunt susceptibile de interpretări diferite și să arate care sunt acestea. ... 125. În acest caz, instanța de trimitere a propus o soluție, fără însă a identifica în prealabil diferite interpretări posibile ale textelor legale. S-a apreciat că asistenții medicali din dispensarele medicale școlare sunt îndreptățiți să beneficieze de indemnizația lunară în cuantum de 500 lei ce formează obiectul dosarului, în condițiile în care angajarea și stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților se fac în baza anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, conform pct. 4 al notei de la pct. 2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, fără ca, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de trimitere să identifice o altă posibilă interpretare a normelor legale și fără să se releve caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor a căror interpretare o solicită. ... 126. În această situație se constată că instanța de trimitere nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept care formează obiectul sesizării, ci urmărește obținerea unei confirmări a soluției care urmează a fi pronunțată în cauza cu care a fost învestită, abordare care are semnificația nesocotirii sensului și rațiunii reglementării mecanismului hotărârii prealabile. ... 127. În cadrul acestui mecanism, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are rolul de a valida soluția propusă de instanța de trimitere, ci acela de a facilita judecătorului eliminarea dificultăților de interpretare a unor texte de lege, scopul procedurii nefiind acela de a transfera instanței supreme soluționarea litigiului. ... 128. Legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.275 din 18 decembrie 2024, paragraful 215). ... 129. Astfel, revine instanței de trimitere identificarea reglementării legale care permite acordarea drepturilor solicitate în virtutea obligației sale de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare a cauzei. ... 130. Rațiunea instituirii condițiilor formale ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii nejustificate a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 131. În consecință, prin raportare la prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, Sesizarea nr. 1.345/1/2025 nu respectă cerințele formale necesare unei sesizări valide a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, neconformitatea fiind una esențială care nu poate fi surmontată. ... 132. În continuare, urmează a se observa că este îndeplinită condiția caracterului dificil al chestiunii de drept care formează obiectul sesizărilor nr. 130/1/2025 și nr. 320/1/2025, în care instanțele de trimitere au realizat o analiză a textelor legale incidente și au considerat că dificultățile de interpretare rezultă din conținutul normativ propriu-zis al acestora, aflat în divergență față de scopul declarat de legiuitor la adoptarea dispozițiilor legale în discuție. ... 133. Cu privire la chestiunea de drept din Sesizarea nr. 130/1/2025 - dacă de indemnizația prevăzută de art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază și personalul medico-sanitar și auxiliar medical din unitățile de asistență socială/servicii sociale - instanța de trimitere a arătat că din titlurile celor două acte normative (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2023 și Ordonanța Guvernului nr. 42/2023) ar rezulta că reglementările cuprinse în acestea se referă la unitățile sanitare publice, același lucru reieșind și din expunerea de motive și nota de fundamentare ale ordonanțelor, însă conținutul normativ al art. 3^1 anterior indicat nu cuprinde vreo distincție expresă, în ce privește domeniul de aplicare, între unitățile sanitare și cele de asistență medico-socială sau de asistență socială/servicii sociale. ... 134. Instanța a sesizat o aparentă divergență între scopul declarat de legiuitor la adoptarea dispozițiilor legale în discuție și conținutul normativ propriu zis, aspecte de natură să genereze echivoc. ... 135. Punctul de vedere al instanței de trimitere este confirmat de jurisprudența și opiniile teoretice divergente asupra textului de lege, din această perspectivă fiind îndeplinită și condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile și dificile asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o procedură de unificare. ... 136. În cazul Sesizării nr. 320/1/2024 se constată că prima și a treia întrebare formulate de instanța de trimitere sunt cvasiidentice, prima întrebare conținând toate elementele celei de-a treia întrebări. ... 137. Esența întrebărilor vizează aceeași chestiune de drept, a interpretării art. 3^1 alin. (1) lit. f) și g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 în sensul dacă de indemnizația reglementată de aceste dispoziții beneficiază și personalul medico-sanitar și auxiliar medical din unitățile de asistență socială/servicii sociale, cu referire punctuală la prevederile din anexa nr. II, cap. I, subpct. 3.2 și 3.3. ... 138. În plus, întrebarea a doua vizează lămurirea sferei de incidență a dispoziției de la litera f) , prin raportare la subpct. 3.2 din anexa nr. II, cap. I la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv dacă aceasta cuprinde doar personalul menționat în cuprinsul acestei dispoziții și cel asimilat sau întregul personal din anexa nr. II, fără distincție, dar și modalitatea în care se face asimilarea funcțiilor. ... 139. Dificultatea chestiunilor de drept este justificată de instanța de trimitere cu argumente similare celor deja redate în sesizarea prezentată anterior. ... 140. În plus, instanța de trimitere afirmă că în cuprinsul dispoziției nu se regăsesc determinate în mod expres funcțiile de instructor de ergoterapie și masor, întâmpinând dificultăți în asimilarea acestor funcții cu cele de asistent medical, respectiv soră medicală. ... 141. În fine, instanța consideră dificil a se stabili dacă indemnizația de 100 lei cuvenită pentru activitatea din zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale se cuvine personalului din sistemul public de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare întrucât apartenența personalului de la subpct. 3.2 și 3.3 din cap. I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 la personalul medico-sanitar sau auxiliar sanitar nu rezultă în mod explicit din prevederile pct. 3 al cap. I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, făcând referire expresă la funcția de bucătar. ... 142. Înalta Curte de Casație și Justiție reține, pentru argumentele deja redate la paragrafele 110-112, că sesizarea îndeplinește condiția de admisibilitate privind existența unei veritabile chestiuni dificile de drept, constând, prin reformularea întrebărilor, în următoarea chestiune de drept: „dacă de indemnizația prevăzută de art. 3^1 alin. (1) lit. f) și g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază și personalul din unitățile de asistență socială/servicii sociale.“ ... 143. Întrebarea astfel reformulată va primi un răspuns integrat pentru toate chestiunile sesizate de instanța de trimitere, după cum se va dezvolta în soluționarea fondului prezentei cauze, cu mențiunea că aspectele de încadrare a reclamanților în categoriile de personal prevăzute de anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, după cum s-a arătat în paragraful 117, reprezintă o chestiune de fapt, ce excedează obiectului mecanismului hotărârii prealabile, fiind de competența instanței de trimitere. ... 144. În consecință, se constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în cazul sesizărilor nr. 2.920/1/2024, nr. 130/1/2025 și nr. 320/1/2025 și se impune pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizărilor, astfel cum a fost reformulată: „dacă de indemnizația prevăzută de 3^1 alin. (1) lit. f) și g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază și personalul din unitățile de asistență socială/servicii sociale“. ... + Asupra fondului chestiunii de drept 145. Astfel cum s-a arătat cu ocazia analizei condițiilor de admisibilitate, chestiunea ce necesită o dezlegare pe fondul cauzei vizează interpretarea art. 3^1 alin. (1) lit. f) și g) din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu următorul conținut: „Începând cu luna august 2023, personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe beneficiază de o singură indemnizație lunară stabilită în cuantum brut după cum urmează: (...) f) 500 de lei pentru tehnicienii de radiologie și imagistică licențiați, asistenții medicali de laborator clinic licențiați, asistenții medicali licențiați în balneofiziokinetoterapie și recuperare, asistenții medicali dentari licențiați, asistenții medicali de profilaxie dentară licențiați, asistenții medicali licențiați în nutriție și dietetică, asistenții medicali, moașe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor, precum și cei asimilați acestora; g) 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar pentru toate categoriile de personal, cu excepția celor prevăzute la lit. a-e) . (...)“ ... 146. Introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2023, dispoziția a fost modificată în forma actuală prin Ordonanța Guvernului nr. 42/2023. ... 147. Dificultatea interpretării și aplicării în concret a dispoziției rezidă, aparent, din nedefinirea exactă a categoriilor de personal vizate, ceea ce a condus la interpretări divergente, în sensul că, potrivit unei interpretări extensive, domeniul său de aplicare vizează întregul personal salarizat conform prevederilor anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar, potrivit unei interpretări restrictive, se circumscrie exclusiv personalului de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar menționat în normă, salarizat în conformitate cu dispozițiile pct. 2 din aceeași anexă. ... 148. În cadrul procedurii judiciare, reclamanții își întemeiază solicitarea de acordare a indemnizației pe o interpretare extensivă a normei raportat la sintagma „personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe“, apreciind că aceasta nu instituie nicio distincție în privința sferei de aplicare. ... 149. Introductiv, se observă că anexa nr. II, cap. I la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde în cadrul familiei ocupaționale funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ trei sectoare principale: – sectorul salariaților unităților sanitare, care asigură populației asistență medicală curativă și profilactică, conform Legii nr. 95/2006, cum sunt spitalele și ambulatoriile asociate spitalelor, dispensarele, policlinicile, centrele de diagnostic și tratament, cabinetele medicale, cabinetele stomatologice, punctele farmaceutice etc.; ... – sectorul salariaților unităților de asistență medico-socială, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale și servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 412/2003; ... – sectorul personalului din unitățile de asistență socială, organizate potrivit Legii nr. 292/2011. ... ... 150. Salarizarea personalului este distinctă în fiecare dintre cele trei sectoare. ... 151. Unitățile sanitare și unitățile medico-sociale sunt reglementate în cap. I pct. 2, așa cum rezultă în mod expres din titlul acestuia: „Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unități sanitare și unități de asistență medico-socială“. ... 152. Se observă că, în cadrul acestui punct, subpunctele a.1-a.4, b.1-b.4 reglementează salariul de bază pentru personalul unităților clinice, unităților sanitare (cu excepția celor cuprinse în unități clinice) și unităților de asistență medico-sociale. ... 153. Această distincție este menținută și în ceea ce privește personalul auxiliar sanitar, subpunctele c.1-c.4. ... 154. Salarizarea personalului din instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare este reglementată distinct în pct. 3, salariile de bază pentru personalul de specialitate fiind menționate în subpunctul 3.2 (enumerarea cuprinzând asistent medical, fiziokinetoterapeut, soră medicală etc.), iar salarizarea personalului de îngrijire și asistență (infirmier, supraveghetor, îngrijitor, bucătar etc.), în subpunctul 3.3. ... 155. Așadar, se observă că, deși personal medical și auxiliar medical se regăsește aparent în toate cele trei sectoare, legiuitorul a decis stabilirea unei grile de salarizare a acelorași funcții nu doar conform pregătirii profesionale, dar mai ales potrivit specificului sectorului și unităților în care este prestată efectiv activitatea profesională. ... 156. Aceasta înseamnă că, pentru aceeași pregătire profesională, legea de salarizare unitară a stabilit grile de salarizare diferite în funcție de specificul unităților în care își desfășoară activitatea: sanitare, medico-sociale sau de asistență socială/servicii sociale. ... 157. Observația este esențială pentru interpretarea dispoziției legale ce face obiectul cauzei întrucât lămurirea sensului legii nu se poate desprinde de analiza contextului normativ în ansamblul său, a scopului urmărit de legiuitor și a rațiunilor care au fundamentat tratamentul salarial diferențiat. ... 158. În acest sens, trebuie avut în vedere că legiuitorul a urmărit nu doar recompensarea pregătirii profesionale, ci și recunoașterea condițiilor concrete de muncă, specifice fiecărui tip de unitate, astfel încât aplicarea dispoziției legale să reflecte realitatea activității desfășurate și să asigure un echilibru între principiul egalității și cel al echității în salarizare, în raport direct cu obiectul cauzei. ... 159. Având ca punct de plecare această observație, sintagma „personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe“ din alin. (1) al art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se referă la personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar remunerat în conformitate cu dispozițiile pct. 2 din aceeași anexă, formulare care se regăsește, în mod identic, în titlul acestui punct. ... 160. Această interpretare rezultă nu doar din exprimarea literală, ci și din coroborarea textului legal menționat cu structura și conținutul anexei, precum și cu intenția legiuitorului de a delimita categoriile de personal în funcție de specificul unității în care își desfășoară activitatea. ... 161. Încadrarea și înțelegerea acestui text nu doar în litera, dar și în spiritul legii necesită analiza contextului și procesului legislativ care a condus la forma actuală a normei. ... 162. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023, care a introdus art. 3^1 în capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit măsuri organizatorice aferente unităților sanitare și a stabilit măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public, așa cum rezultă din titlul actului normativ. ... 163. Din nota de fundamentare a ordonanței de urgență menționate rezultă că motivele adoptării sale sunt: îndreptarea deficitului de personal din „sistemul sanitar“, lipsa acută de personal din „unitățile sanitare“ și obligațiile acestuia de a asigura asistența medicală, motivarea angajaților din „unitățile sanitare“, „importanța consolidării sectorului de sănătate, inclusiv prin implementarea propunerilor formulate de partenerii sociali cu ocazia negocierii contractului de muncă la nivel de sector bugetar «Sănătate»“, accesul la serviciile medicale în asistență medicală primară, iminența încheierii contractelor de furnizare de servicii medicale spitalicești cu casele de asigurări de sănătate, necesitatea existenței unor structuri ale „unităților sanitare“ funcționale la momentul contractării serviciilor și, respectiv, pe durata contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale. ... 164. De asemenea, preambulul ordonanței de urgență expune motivele avute în vedere de Guvern: obligația statului de a garanta dreptul la sănătate al populației, deficit major de personal în sistemul sanitar, raportat la necesarul din statele de funcții, atractivitate scăzută a activității de continuitate (gărzi, ture, muncă în zile nelucrătoare), diferențe salariale între funcția de bază și contractele pentru „gărzi suplimentare“, care descurajează personalul, necesitatea acordării voucherelor de vacanță pentru toți angajații din „unitățile sanitare publice“, pentru creșterea motivației și stabilității, asigurarea unui cadru unitar de protecție a angajaților din „Sănătate“, evitând discriminări între unități, negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de sector bugetar „Sănătate“ și integrarea propunerilor partenerilor sociali, acces deficitar la „servicii medicale primare“ în zone rurale și pentru populația neasigurată, mai ales vârstnici cu boli cronice, necesitatea structurilor funcționale ale „unităților sanitare“ la momentul contractării serviciilor cu casele de asigurări, pentru semestrul II al anului 2023. ... 165. Din analiza ordonanței de urgență în discuție reiese că domeniul principal de aplicare îl constituie unitățile sanitare publice și alte structuri medico-sanitare aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate. ... 166. Ordonanța de urgență menționată nu a reglementat salarizarea personalului din unități sociale de tip asistență socială/servicii sociale. ... 167. Deși în art. II se precizează că impactul financiar al măsurilor se ia în calcul la stabilirea grilei de salarizare pentru funcțiile din unitățile sanitare din familia ocupațională „Sănătate și asistență socială“, aplicabilă din 2024, această formulare nu presupune introducerea unor măsuri salariale pentru unități sociale/servicii sociale, ci doar arată familia ocupațională așa cum este denumită de lege. ... 168. În concret, în forma sa inițială, art. 3^1 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 prevedea dreptul la o indemnizație lunară stabilită în cuantum brut pentru „personalul de specialitate medico-sanitar care efectuează gărzi în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea în linia de gardă și personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar-sanitar care asigură asistența medicală“. ... 169. Beneficiarii indemnizației, astfel indicați, erau, alături de medici, biologi, chimiști și biochimiști care efectuau gărzi, și „asistenții medicali, tehnicienii de radiologie și imagistică licențiați, asistenții medicali de laborator clinic licențiați, licențiați în balneofiziokinetoterapie și recuperare, asistenții medicali dentari licențiați, asistenții medicali de profilaxie dentară licențiați, asistenții medicali licențiați în nutriție și dietetică, moașe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor“ [enumerarea de la lit. a) -e) ]. ... 170. Enumerarea beneficiarilor are corespondent în cea cuprinsă în pct. 2 subpct. a.1.28, a.3.21-23, a.4.14-16, fiind omise persoanele care, prin specificul activității, nu au activitate în linie de gradă, spre exemplu tehnicienii de farmacie licențiați, tehnicienii de audiologie și protezare auditivă licențiați. ... 171. Această enumerare este diferită de formularea enumerativă din pct. 3 subpct. 3.2 a salariaților unităților de asistență socială. ... 172. Așadar, în categoria beneficiarilor indemnizației reglementate de această dispoziție a fost inclus numai personalul din sistemul sanitar public, avut în vedere din perspectiva salarizării de cap. I pct. 2 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, nu și personalul din unitățile de asistență socială, salarizat conform pct. 3 din aceeași anexă. ... 173. În continuare trebuie analizat dacă prin modificările legislative aduse prin Ordonanța Guvernului nr. 42/2023 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 31 august 2023), respectiv forma în vigoare supusă interpretării, legiuitorul a înțeles să modifice substanțial contextul reglementării, respectiv dacă a avut în vedere o extindere a sferei beneficiarilor indemnizației și în sectorul unităților de asistență socială/servicii sociale, reglementat de pct. 3 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. ... 174. În acest scop se observă că formularea inițială a textului „personalul de specialitate medico-sanitar care efectuează gărzi în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea în linia de gardă și personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar-sanitar care asigură asistența medială“ a fost înlocuită cu „personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe“ și că, pe de o parte, norma a dobândit o nouă topografie, iar, pe de altă parte, a inclus în sfera beneficiarilor indemnizației reglementate de lit. f) și „personalul asimilat“ cu „tehnicienii de radiologie și imagistică licențiați, asistenții medicali de laborator clinic licențiați, asistenții medicali licențiați în balneofiziokinetoterapie și recuperare, asistenții medicali dentari licențiați, asistenții medicali de profilaxie dentară licențiați, asistenții medicali licențiați în nutriție și dietetică, asistenții medicali, moașe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor“. ... 175. Se observă că nu au intervenit modificări în enumerarea beneficiarilor, situație în care argumentul expus în paragraful 170, cu privire la corespondența cu dispoziția cuprinsă în pct. 2 subpct. a.1.28, a.3.21-23, a.4.14-16, este în continuare valabil. ... 176. Totodată, enumerarea actuală s-a menținut diferită de formularea enumerativă din pct. 3 subpct. 3.2 a salariaților unităților de asistență socială. ... 177. Pe de altă parte, se observă că funcțiile asimilate categoriei de personal indicate expres la lit. f) sunt prevăzute, la rândul lor, în pct. 2 al cap. I, în care sunt cuprinse grilele de salarizare ale personalului din unitățile sanitare și din unitățile de asistență medico-sociale. ... 178. La rândul său, pct. 3 al cap. I asimilează diversele funcții de personal din unitățile de asistență socială/servicii sociale, putându-se reține, de exemplu, că la subpct. 3.2 salarizarea funcției de asistent medical se aplică și celei de „asistent de fiziokinetoterapie, asistent medico-social, asistent medical generalist, tehnician de audiologie și protezare auditivă, asistent medical de geriatrie, gerontologie și asistență socială pentru vârstnici, asistent medical de igienă și sănătate publică, fiziokinetoterapeut, nutriționist și dietetician, lucrător social, interpret în limbajul mimico-gestual și al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, mediator social“. ... 179. În accepțiunea Legii-cadru nr. 153/2017, „asimilarea funcțiilor“ este un mecanism juridic prin care anumite funcții care nu sunt enumerate expres în anexele legii sunt încadrate, în scopul salarizării, la nivelul unor funcții deja prevăzute, pe baza echivalenței de atribuții, responsabilități, condiții de muncă și nivel de pregătire profesională. ... 180. Prin urmare, doar funcțiile care nu se regăsesc în anexele legii se asimilează cu funcții similare, elementul-cheie al asimilării, rezultat din art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 - potrivit căruia „funcția similară reprezintă o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă“ -, fiind acela că asimilarea se realizează exclusiv în cadrul aceleiași unități publice. ... 181. Având în vedere faptul că funcțiile, precum și asimilarea acestora sunt enumerate expres în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în capitole și sectoare de activitate distincte, interpretarea potrivit căreia, prin modificarea art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și includerea în sfera beneficiarilor indemnizației prevăzute la lit. f) și a „personalului asimilat“ celui enumerat expres („tehnicienii de radiologie și imagistică licențiați, asistenții medicali de laborator clinic licențiați, asistenții medicali licențiați în balneofiziokinetoterapie și recuperare, asistenții medicali dentari licențiați, asistenții medicali de profilaxie dentară licențiați, asistenții medicali licențiați în nutriție și dietetică, moașe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor“) s-ar extinde și asupra funcțiilor asimilate din unitățile sociale/servicii sociale, nu poate fi primită. ... 182. O asemenea interpretare ar ignora delimitarea expresă realizată de legiuitor între categoriile de personal, în funcție de specificul sectorului de activitate și de unitățile în care se desfășoară efectiv activitatea profesională. ... 183. În concluzie, în interpretarea normei, relevantă este asimilarea funcțiilor din perspectiva salarizării, aceasta operând în cadrul aceleiași categorii de personal care își desfășoară activitatea în același sector bugetar, și nu la nivel transsectorial. ... 184. Din interpretarea coroborată a exprimării literale a art. 3^1 alin. (1) lit. f) și g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 cu ansamblul contextului normativ și cu scopul și voința legiuitorului, rămase neschimbate de la momentul adoptării inițiale a textului, rezultă că modificarea adusă prin Ordonanța Guvernului nr. 42/2023 nu operează o extindere a dreptului de a obține indemnizațiile prevăzute la lit. f) și g) pentru întreg personalul prevăzut de anexa nr. II la legea-cadru. ... 185. Un alt argument care pledează în sensul că art. 3^1 alin. (1) lit. f) și g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează personalul din unități sanitare și medico-sanitare, a cărui salarizare este subsumată pct. 2 din anexa nr. II, este acela rezultat din observarea modului de reglementare a art. 1, 2 și 7 din același cap. II. ... 186. Deși titlul cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale“, aceasta nu înseamnă că toate drepturile de natură salarială cuprinse în acest capitol se acordă întregului personal care își desfășoară activitatea în toate cele trei tipuri de unități bugetare. ... 187. Atunci când a dorit ca anumite sporuri să fie acordate întregului personal conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a reglementat expres în acest sens, cum sunt, de exemplu, situațiile sporurilor prevăzute de art. 1 și 2 din cap. II, o interpretare contrară, fundamentată exclusiv pe titlul capitolului, făcând redundantă enunțarea din art. 1 și 2. ... 188. Totodată, atunci când a dorit restrângerea beneficiarilor unor drepturi de natură salarială, fie a reglementat expres această restrângere, cum este situația sporurilor prevăzute la art. 7 din cap. II, fie a reglementat implicit această restrângere, printr-un alineat, cum este situația indemnizației prevăzute de art. 3^1 alin. (1) . ... 189. O eventuală extindere a sferei beneficiarilor indemnizațiilor și la salariații unităților de asistență socială/servicii sociale ar fi trebuit să rezulte în mod expres din conținutul ordonanței de modificare. ... 190. Or, în cuprinsul acestui act normativ nu se regăsește nicio referire expresă în acest sens, iar nota sa de fundamentare face referire la personalul din sistemul sanitar care asigură continuitatea asistenței medicale prin serviciul de gardă, încadrarea acestei categorii de personal în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 neputând fi înțeleasă decât în limitele reglementării explicite, în lipsa unei dispoziții exprese de extindere a sferei beneficiarilor indemnizațiilor și la salariații unităților de asistență socială/servicii sociale. ... 191. În plus, dispoziția art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023, în vigoare de la 27 septembrie 2023, este singura normă de punere în aplicare a dispozițiilor de la alin. (1) lit. f) și g) ale art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la care emitentul actului - Ministerul Sănătății împreună cu CNAS - indică destinatarii normei ca fiind exclusiv personalul din domeniul sănătății, iar un alt ordin de aplicare a acestor prevederi în unitățile de asistență socială/servicii sociale nu a fost emis de autoritatea competentă. ... 192. Prin urmare, interpretarea sistematică și teleologică a art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023, coroborată cu art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, conduce la concluzia că aceste dispoziții nu se extind asupra personalului din unități de asistență socială. ... 193. Suplimentar, se constată că, în privința indemnizației prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 - 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar pentru toate categoriile de personal, cu excepția celor prevăzute la lit. a) -e) -, sfera de aplicare a beneficiarilor este circumscrisă categoriei de personal la care face referire alin. (1) , acesta neputând fi interpretat izolat de această dispoziție. ... 194. Alin. (1) al art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 constituie corpul normei, întrucât determină în mod expres sectorul bugetar în care dispozițiile prevăzute la lit. a) -g) își produc efectele. ... 195. Aceste litere reprezintă elemente normative subordonate, care își găsesc aplicabilitatea exclusiv în cadrul sectorului bugetar indicat de alineatul menționat. ... 196. Prin urmare, ele nu pot fi desprinse de acest cadru și nu pot avea o existență autonomă, raportându-se la alte sectoare bugetare. ... 197. Orice interpretare contrară ar conduce la extinderea nejustificată a sferei de aplicare a normei, depășind voința legiuitorului și principiul specialității reglementării. ... 198. Argumentul că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 11 martie 2024) a fost completat art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 cu un nou alineat, alin. (1^1), nu are înrâurire asupra problemei de drept supuse interpretării, întrucât nu este în legătură cu indemnizațiile prevăzute de norma legală. ... 199. Dimpotrivă, faptul că acestea privesc „personalul de specialitate medico-sanitar, altul decât cel prevăzut la alin. (1) “ întărește ideea unei distincții clare între categoriile de personal reglementate de normă. ... 200. Nu în ultimul rând, orice modificare parțială a unei dispoziții legale trebuie interpretată și aplicată integrat, prin raportare la scopul și sensul reglementării în ansamblul său. ... 201. O asemenea modificare nu poate fi desprinsă nici de contextul normativ general și analizată izolat, ci trebuie corelată cu celelalte dispoziții ale actului normativ, cu principiile care îl guvernează și cu rațiunea pentru care a fost adoptat. ... 202. Așadar, interpretarea sistematică și teleologică impune ca voința legiuitorului să fie dedusă nu doar din textul modificat, ci și din arhitectura normativă în care acesta se integrează, pentru a evita soluții contrare unității și coerenței reglementării. ... 203. În lipsa unei asemenea abordări există riscul deturnării sensului legii și al aplicării sale în mod neuniform sau contrar finalității urmărite de legiuitor. ... ...