Decizia CCR nr. 748/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin dispozițiile constituționale se stabilește caracterul obligatoriu al legii, iar legiuitorul și-a asumat obligația de a edicta norme clare și previzibile, în raport cu care subiectul sau destinatarul acestor norme să își poată stabili o conduită, în așa fel încât să nu fie încălcată legea. Or, din dispozițiile Legii nr. 143/2000 rezultă că legiuitorul nu sancționează consumul de droguri, acesta rămâne în afara oricăror sancțiuni legale. Nu se prevede printr-o normă din această lege sau din alt act normativ interzicerea consumului de droguri și nici nu se sancționează această activitate. Astfel, legiuitorul a incriminat cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea și deținerea de droguri de risc pentru consum propriu. Practic, sunt sancționate acele acte materiale care în mod normal intră în sfera actelor preparatorii, dar nu este sancționată finalitatea acestor acte materiale, și anume consumul de droguri. Autorul consideră că destinatarul normei legale, care poate consuma droguri fără ca prin aceasta să încalce legea, nu poate să determine care ar fi conduita sa în acord cu dispoziția legală, astfel încât să își poată corija conduita și să poată să realizeze activitatea propusă rămânând însă în limitele legii și fără să realizeze unul dintre actele materiale incriminate prin prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. ...