Decizia CCR nr. 737/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât, în virtutea principiului legalității incriminării și pedepsei, legiuitorul are obligația de a stabili sancțiuni suficient de determinabile pentru conduita ilicită prevăzută de norma de incriminare, sens în care pedepsele stabilite trebuie să ofere justițiabilului posibilitatea de a prevedea ce consecințe poate suferi. Or, incriminarea faptei criticate, prin instituirea unei pedepse cu închisoare de la 5 la 15 ani, implică o plajă mult prea mare între minimul și maximul special al pedepsei. În acest sens, autorul realizează o analiză cu trimitere la dispozițiile art. 323 din Codul penal din 1969 și ale art. 7 din Legea nr. 39/2003, arătând că prin adoptarea actualului Cod penal s-a urmărit deopotrivă reducerea limitelor speciale ale pedepselor și stabilirea unor limite mai puțin vaste pentru a conferi mai multă previzibilitate normei penale, dar și pentru a preveni situațiile de jurisprudență neunitară care aveau loc din cauza acestora. Astfel, în urma adoptării noului Cod penal au intervenit următoarele modificări: infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni nu se mai regăsește în Codul penal, elementele acesteia regăsindu-se în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat conform Deciziei nr. 14 din 16 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală; infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 241/2005 nu a suferit nicio modificare; infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat a fost preluată în Codul penal, „legiuitorul stabilind limite ale pedepsei semnificativ mai reduse față de legislația anterioară.“ Arată că, în acest context, în lipsa incriminării prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 8 ar fi fost pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, spre deosebire de 5-15 ani. Având în vedere intenția legiuitorului de a reduce limitele de pedeapsă pentru astfel de infracțiuni, autorul apreciază că lipsa unei intervenții legislative în acest sens asupra normei contestate se datorează unei simple omisiuni sau erori, fiind lesne de observat că nu există vreun motiv, nici măcar aparent, pentru care să nu fi fost modificate și limitele pedepsei pentru această infracțiune. ...