Decizia CCR nr. 737/2019Punctul 10

10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, norma incriminatoare la care se referă excepția de neconstituționalitate sancționează fapta de asociere pentru stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Este de așteptat ca orice destinatar al legii penale să cunoască sensul sintagmelor folosite, să înțeleagă intenția de reglementare a legiuitorului și să își poată adapta conduita exigențelor legii. Încadrarea juridică a faptei și aplicarea unei pedepse adaptate faptei comise în concret se face de organele judiciare de la caz la caz, acest aspect fiind valabil pentru orice faptă prevăzută de legea penală adusă în atenția organelor judiciare. Pedeapsa pentru infracțiunea criticată este în mod clar prevăzută în textul legal (închisoare de la 5 la 15 ani), fiind astfel ușor de identificat pentru destinatarul legii penale care este sancțiunea de care este pasibil pentru comiterea faptei respective. Simplul fapt că organele judiciare dispun de o marjă de apreciere pentru a aplica sancțiuni proporționale cu gravitatea faptei comise în concret nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale, ci, din contră, vine în aplicarea principiului proporționalității sancțiunilor penale. Așa fiind, pe de o parte, conform art. 73 din Constituție, stabilirea infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestuia este atributul exclusiv al legiuitorului, iar, pe de altă parte, prin stabilirea unei limite minime și a unei limite maxime a pedepsei, instanța dispune de marja de apreciere necesară și de posibilitatea de individualizare a pedepselor pentru fiecare caz în parte cu ocazia individualizării judiciare a aplicării pedepsei. ...