Decizia CCR nr. 678/2019Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, procurorul, în calitate de autor al excepției, susține, în esență, că sintagma „al exemplarelor cu potențial agresiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 6 alin. (4) fraza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 încalcă principiul respectării legilor și principiul legalității incriminării și pedepsei, precum și dreptul la un proces echitabil, întrucât nu satisface cerințele de previzibilitate a legii. Arată că, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002, neluarea de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzute la art. 6, dacă atacul a avut loc, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Or, textul art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 - la care norma de incriminare mai sus menționată face trimitere - se referă la câinii prevăzuți la art. 1 lit. a) și b) , precum și la „exemplarele cu potențial agresiv“, în condițiile în care actul normativ nu explicitează această sintagmă și nu indică rasele de câini vizate. Menționează că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 definește numai noțiunile de „câini periculoși“ (art. 1) și „câini agresivi“ (art. 2). Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență, prin „câini agresivi“ se înțelege orice câine care, fără să fie provocat, mușcă sau atacă persoane ori animale domestice în locuri publice sau private. Arată că exigența previzibilității normelor juridice are ca scop asigurarea securității juridice. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în mod constant, cu privire la cerința de respectare a previzibilității dispozițiilor legale, că aceasta este întrunită în cazul în care persoana poate să prevadă, în mod rezonabil, având în vedere circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-un act determinat, respectiv dacă legea indică în mod suficient de clar în ce împrejurări și condiții autoritățile publice pot lua o anumită măsură (Hotărârea din 31 mai 2005, pronunțată în Cauza Vetter împotriva Franței). Așadar, legiuitorul, prin prisma principiului legalității, are obligația de a redacta textele normative în mod clar și previzibil, astfel încât orice persoană să-și poată da seama care este conduita sancționată și care sunt condițiile în care aceasta se pedepsește, precum și măsurile care pot fi luate de către organele judiciare. Mai arată că tot în jurisprudența Curții de la Strasbourg s-a stabilit că noțiunea de „previzibilitate“ trebuie raportată la conținutul textului, domeniul vizat și destinatarii normei, fără ca acest principiu să se opună lămuririi persoanei în cauză de către specialiști (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35). De asemenea, invocă și jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care aceasta a reținut că cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu principiul clarității și previzibilității legii au fost înglobate de instanța de contencios constituțional în propria jurisprudență. Prin urmare, consideră că sintagma „al exemplarelor cu potențial agresiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 6 alin. (4) fraza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 nu întrunește exigența previzibilității, având în vedere că așa-zisa categorie de câini cu potențial agresiv nu este definită în mod expres - cum este cazul „câinilor agresivi“ (art. 2) - și nici prin indicarea raselor de câini - cazul „câinilor periculoși“ (art. 1). Susține, totodată, că potențialul agresiv al unui câine poate fi stabilit numai în măsura în care acesta s-a manifestat deja în mod agresiv, astfel că sancționarea penală a proprietarului sau a deținătorului temporar al câinelui care s-a manifestat agresiv pentru prima dată apare ca fiind inechitabilă. Arată că acest raționament survine în măsura în care dispozițiile art. 6 alin. (4) fraza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 impun luarea măsurilor de prevenire a atacului canin numai cu privire la câinii cu potențial agresiv, iar nu și cu privire la cei agresivi, definiți la art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002. ...