Decizia CCR nr. 663/2019Punctul 37

37. Curtea a constatat însă că dispozițiile art. 8-20 din capitolul II al Dispoziției nr. 9 din 10 februarie 2014 a inspectorului general al Poliției Române stabilesc, în concret, procedura de supraveghere a respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin pe durata controlului judiciar, prevăzând, astfel cum s-a arătat în precedent, în art. 11, criteriile în vederea stabilirii programului de supraveghere (activitatea profesională a persoanei supravegheate; gravitatea faptelor săvârșite; datele privind comportamentul acesteia în societate), de natură a elimina arbitrariul în stabilirea frecvenței prezentării la organul de supraveghere, în vederea respectării drepturilor fundamentale ale persoanei supravegheate. Curtea reține, de asemenea, că prezentarea periodică a inculpatului în fața organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiește sau domiciliază, „conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat“, permite organului desemnat cu supravegherea să mențină un control asupra conduitei inculpatului. Totodată, persoana supravegheată, nemulțumită de conținutul programului de supraveghere - de pildă, frecvența prezentării - poate face plângere, în temeiul dreptului său fundamental de petiționare, la organul ierarhic superior care coordonează activitatea structurilor de supravegheri judiciare, în vederea verificării modului de stabilire a programului de supraveghere și, după caz, a tragerii la răspundere, în condițiile legii, a polițistului desemnat cu supravegherea. În acest context, Curtea reține că, în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite prin lege, iar, potrivit art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității, fiind obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, prevederile regulamentelor de serviciu (art. 4 din Statutul polițistului). De asemenea, potrivit aceluiași statut, polițistul răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu, iar încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz (art. 55 din Statutul polițistului). ...