Decizia CCR nr. 664/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în condițiile în care nu asigură o comunicare eficientă a actelor fiscale. În acest sens arată că, potrivit vechiului Cod de procedură fiscală, organul fiscal avea obligația de a parcurge o serie de modalități de comunicare până să recurgă la cea prin publicitate, care nu este la fel de eficientă precum remiterea directă sau prin poștă. Susține că în noul Cod de procedură fiscală aceste modalități sunt comprimate în alin. (2) al art. 47, organul fiscal având libertatea de a face uz de oricare dintre acestea, ulterior trecând la comunicarea prin publicitate. Apreciază, astfel, că modalitatea de redactare a art. 47 din noul Cod de procedură fiscală permite ca procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale să devină o procedură formală, fără a se asigura, în fapt, finalitatea acesteia, respectiv aducerea la cunoștința contribuabilului a faptului că există unele demersuri administrativ-fiscale de natură să afecteze drepturile și obligațiile acestuia. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dintr-o procedură ultima ratio, astfel cum este reglementată, spre exemplu, în Codul de procedură civilă, comunicarea prin publicitate are valența de a deveni în practică procedura standard de comunicare a actelor administrativ fiscale, un mijloc de comunicare care nu prezintă garanțiile necesare de asigurare a dreptului persoanelor vătămate de o autoritate publică de a-și exercita dreptul la liberul acces la justiție, respectiv de a contesta actele administrative. ...