Decizia CCR nr. 448/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 44 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute de același text. Astfel, textul criticat enumeră modalitățile de comunicare a actului administrativ fiscal, fără să conțină vreo precizare referitoare la ordinea în care acestea ar trebui utilizate, însă din interpretarea teleologică a acestuia se deduce că enumerarea are o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea acestora, respectiv aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului a faptului că există unele obligații fiscale în sarcina sa. Prin urmare, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca primă modalitate de comunicare, aduce atingere accesului liber la justiție, ținând cont de faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestației îl reprezintă data comunicării, iar incertitudinea acestuia reprezintă un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanță, ceea ce este contrar art. 21, art. 24 și art. 52 din Constituție ca urmare a imposibilității verificării și sancționării nerespectării de către organul fiscal a ordinii prevăzute în textul criticat. ...