Decizia CCR nr. 667/2019Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 în sensul că „nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții“. Prin această interpretare, dispozițiile de lege criticate au devenit neconstituționale, aducând atingere atât dreptului de acces la justiție, cât și dreptului la ocrotirea sănătății. Astfel, angajații nu mai dețin nicio pârghie legală de a sancționa un angajator care refuză să își înnoiască avizele privitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și/sau speciale, deși lucrează în continuare în aceleași condiții cu risc. Blocând accesul lucrătorilor la o procedură care să permită încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale/deosebite de muncă, angajatorilor li se asigură practic și degrevarea de obligațiile ce le revin de a îmbunătăți continuu condițiile de la locul de muncă în raport cu noile standarde ce definesc normele de securitate și sănătate în muncă, întrucât sunt asigurați că toate locurile de muncă ce au fost excluse de la procedura administrativă nu vor mai putea fi niciodată reevaluate pentru a fi reîncadrate în condiții deosebite de muncă, fapt ce contravine art. 41 alin. (2) din Constituție. În același timp, se creează o discriminare ce contravine art. 16 și art. 20 alin. (1) din Constituție. ...