Decizia CCR nr. 660/2019Punctul 59

59. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 contravin dreptului de proprietate privată, întrucât sancțiunea pierderii dreptului la pensia de serviciu nu poate fi aplicată unui drept câștigat printr-o decizie de pensionare definitivă a cărei punere în plată a fost suspendată la cererea beneficiarului, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Pensia de serviciu se acordă unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care își formează o carieră profesională într-un anumit domeniu și care sunt nevoite să se supună unor exigențe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât și personal. Aceasta a fost instituită în vederea stimulării stabilității în serviciu și a formării unei cariere în magistratură, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații. Una dintre rigorile impuse de lege este aceea privind buna reputație de care magistrații trebuie să se bucure în societate, reputație care trebuie să fie clădită, printre altele, pe profesionalism, integritate și lipsa antecedentelor penale. Acestea constituie premisele imparțialității judecătorilor, care „trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricții, influențe, presiuni, amenințări sau intervenții, directe sau indirecte, din partea oricărei autorități, fie chiar autorități judiciare“ [art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004] și a procurorilor, care „reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept“ [art. 131 alin. (1) din Constituție], ambele categorii de magistratură fiind obligate ca, „prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare“ [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004]. ...