Decizia CCR nr. 651/2019Punctul 13

13. Raportat la motivele de neconstituționalitate formulate, Curtea apreciază că, în cauză, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele deciziilor nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragrafele 316-321, și nr. 666 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 19 aprilie 2019. Astfel, în Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, precitată, pronunțată în controlul a priori exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și al art. 1, art. 10, art. 15, art. 16 și art. 18 din Legea nr. 47/1992, cu privire la art. I pct. 10, 11 și 17 [cu referire la art. 64 alin. (1) , la abrogarea art. 64 alin. (6) și la abrogarea art. 91 alin. (1) lit. c) ] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și a legii în ansamblul său, Curtea - analizând criticile autorilor sesizării potrivit cărora eliminarea condiției existenței consimțământului persoanei condamnate sau al infractorului, după caz, la înlocuirea obligației de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, respectiv la dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere contravine art. 42 din Constituție - a reținut, în paragrafele 317-322, că acordul manifestat de infractor pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității reflectă voința acestuia de a se reintegra în comunitate, în mijlocul și în folosul căreia va presta o muncă neremunerată, acesta constituind, totodată, scopul pedepsei. Curtea a observat că textele criticate elimină obligativitatea consimțământului persoanei condamnate/infractorului pentru aplicarea măsurii înlocuirii pedepsei amenzii sau pentru accesul la măsura amânării aplicării pedepsei/suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dând posibilitatea instanței judecătorești să aplice măsurile antereferite în lipsa consimțământului persoanei vizate. Cu alte cuvinte, o autoritate publică impune în sarcina persoanei vizate obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, fără ca aceasta să-și fi manifestat consimțământul în acest sens. ...