Decizia CCR nr. 635/2019Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală. În acest sens, reține că instituirea acestei etape de către legiuitor a avut ca scop asigurarea unor garanții față de persoana cercetată și protejarea acesteia de pericolul de a fi calificată, în mod automat, suspect în ipoteza în care s-ar începe urmărirea penală in personam. Așadar, prin urmărirea penală in rem s-a instituit în sarcina procurorului obligativitatea efectuării actelor de cercetare care să conducă la bănuiala rezonabilă că persoana reclamată a comis fapta. În caz contrar, existența indiciilor rezonabile de comitere a faptei ar coincide cu momentul formulării unei acuzații în materie penală, în ipoteza în care s-ar omite etapa urmăririi penale in rem. În aceste condiții, persoana împotriva căreia se formulează un denunț ar deveni, automat, suspect sau inculpat, ceea ce ar presupune formularea, încă de la început, a unei acuzații în materie penală împotriva sa, în dezacord cu dispozițiile constituționale invocate de autor. Împrejurarea că, în prezenta cauză - astfel cum susține autorul excepției, procurorul a administrat probe în etapa urmăririi penale in rem este de natură să afecteze dreptul la apărare. Însă, în măsura în care judecătorul de cameră preliminară constată că majoritatea probelor au fost administrate în etapa urmăririi penale in rem, acesta poate constata că s-a încălcat dreptul la apărare, iar, în măsura în care este incidentă o nulitate relativă, consecința este excluderea probei. În concluzie, solicită menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional în materie. ...