Decizia CCR nr. 26/2017Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arată că prevederile art. 305 din Codul de procedură penală instituie obligaţia organelor judiciare de a începe urmărirea penală in rem şi numai în situaţia în care există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală va putea dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. De asemenea, dispoziţiile art. 306 din Codul de procedură penală reglementează cu privire la obligaţiile organelor de urmărire penală care vor căuta şi vor strânge datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, vor lua măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora şi vor strânge şi administra probele cu respectarea prevederilor art. 100 şi 101 din acelaşi cod. Faptul că legiuitorul a instituit, în toate cazurile, obligaţia de a se dispune începerea urmăririi penale cu privire la o anumită infracţiune reprezintă o garanţie, şi nu o încălcare a drepturilor constituţionale pretins afectate. ...