Decizia CCR nr. 260/2016Paragraful 8

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 305 alin. (1) şi alin. (3) din Codul de procedură penală apreciază că autorii excepţiei de neconstituţionalitate pornesc de la o situaţie ipotetică, aceea că probele se administrează în faza urmăririi penale in rem. Arată că în această fază a urmăririi penale are loc o strângere limitată a probelor tocmai pentru a se putea realiza o acuzaţie în materie penală faţă de o persoană şi, în consecinţă, de a începe urmărirea penală in personam. În faza de urmărire penală in rem, neexistând un suspect, este evident că nu pot exista nici drepturi sau obligaţii ale acestuia, deoarece acestea nu ar avea cui să îi incumbe. Apreciază că în situaţia în care probele sunt administrate cu precădere în faza urmăririi penale in rem, inculpatul are posibilitatea să solicite judecătorului de cameră preliminară înlăturarea acestora. În continuare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, având în vedere că se solicită modificarea textului în sensul introducerii unei noi soluţii pe lângă cele expres şi limitativ prevăzute de lege. Arată că obiectul procedurii în cameră preliminară este acela de a verifica legalitatea administrării probelor. Totodată, deşi există posibilitatea excluderii majorităţii probelor, cele rămase să fie, totuşi, pertinente şi utile soluţionării cauzei şi să poată dovedi vinovăţia inculpatului.