Decizia CCR nr. 511/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la susţinerile autorului excepţiei se arată că niciun text de lege nu interzice administrarea de probe în procedura de cameră preliminară, aspect reţinut de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Cu privire la susţinerile instanţei, se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, prin care s-a reţinut că apare ca ilogică soluţia legislativă ca acelaşi judecător care s-a pronunţat cu privire la legalitatea urmării penale să se pronunţe din nou, cu privire la aceleaşi aspecte, atunci când procedează la judecarea cauzei. Se mai susţine că dispoziţiile Codului de procedură penală permit apărătorului suspectului sau inculpatului să participe la efectuarea actelor de urmărire penală şi să studieze dosarul cauzei. Se mai arată că procedura în camera preliminară este o procedură orală şi contradictorie, în care pot fi administrate probe. Se conchide că orice nelegalitate care survine în cursul urmăririi penale poate fi cunoscută şi poate fi invocată cu prilejul examinării legalităţii urmăririi penale în camera preliminară.