Decizia CCR nr. 630/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 139 alin. (1) lit. a) și c) din Codul de procedură penală. În susținerea soluției solicitate reține că orice măsură de supraveghere tehnică presupune o ingerință în respectarea anumitor drepturi și libertăți fundamentale, însă, prin modalitatea în care a reglementat această măsură, legiuitorul a respectat exigențele prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală. Reține, totodată, că textul de lege criticat stabilește condițiile ce trebuie verificate de judecătorul de drepturi și libertăți pentru a încuviința o astfel de măsură, iar persoana supusă unei astfel de măsuri are posibilitatea, ulterior, să critice atât condițiile în care au fost dispuse, cât și punerea în executare a acestor măsuri. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, apreciază că aceasta este inadmisibilă, întrucât autorul pleacă de la premisa că și în cazul nulității relative vătămarea ar trebui să fie prezumată, și nu dovedită, ceea ce ar duce la anihilarea unei diferențe de regim juridic între nulitatea relativă și nulitatea absolută. Precizează că normele procesual penale criticate au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză. ...