Decizia CCR nr. 608/2019Punctul 16

16. În acest context, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, ce conferă Parlamentului atributul de unică autoritate legiuitoare a țării, legiuitorul are dreptul ca la instituirea regulilor de procedură, sub condiția respectării normelor fundamentale, să adopte normele apreciate ca fiind cele mai potrivite și eficiente, în funcție de specificitatea fiecărei materii reglementate, de obiectivele sau scopul actului normativ respectiv etc. Or, stabilirea condițiilor de validitate a actului administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, precum și a excepției de la regimul general al nulității actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reprezintă tocmai materializarea voinței legiuitorului în sensul adoptării unor norme speciale, adaptate domeniului reglementat - domeniul fiscal - și adresate, mai exact, categoriei distincte a actelor administrative fiscale emise prin intermediul unui centru de imprimare masivă. În plus, reglementarea criticată se încadrează în sfera normelor de procedură specifice domeniului fiscal, care vizează în egală măsură pe toți cei cărora li se adresează, fără a genera o stare de inegalitate sau de discriminare contrară art. 16 din Constituție. ...