Decizia CCR nr. 608/2019Punctul 19
Punctul 19
19. Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia reglementarea criticată din Codul de procedură fiscală intră în contradicție cu dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la valabilitatea actelor sub semnătură privată, care trebuie să fie semnate și ștampilate, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, exemplu fiind Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Codul de procedură fiscală reprezintă o „lege specială care instituite unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa“. În acest context, Curtea subliniază că prin art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală a fost stabilită, fără echivoc, care este ordinea tipurilor de comunicare a actului administrativ fiscal către contribuabil, ordine ce trebuie respectată de către organul fiscal. ...
Sursa oficială ↗