Decizia CCR nr. 603/2019Punctul 32

32. În ceea ce privește invocarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional prin care aceasta a sancționat eliminarea singurei căi de atac într-o anumită materie, prin Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018, paragraful 30, Curtea a considerat că se impun anumite precizări. Astfel, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, Curtea a constatat că dispozițiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă“, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) -(3) , ale art. 24 alin. (1) , ale art. 124 alin. (2) , ale art. 129, precum și ale art. 53 alin. (2) din Constituție. Soluția de admitere a Curții reprezintă un reviriment jurisprudențial în materie, justificat de anumite împrejurări factuale, și anume prevenirea unor viitoare condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pornind de la constatarea că, în baza acestui text, în practică, unele instanțe de judecată, în lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor pe care le pronunță, absolutizează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în materia circulației pe drumurile publice, fără a-și mai exercita rolul activ în ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenționale fără a intra în cercetarea fondului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate de judecătorie se aduce atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, golindu-se astfel de conținut principiul exercitării căilor de atac. Așadar, premisele ce au stat la baza soluției de admitere pronunțate prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 au avut în vedere contextul special configurat din o serie de elemente specifice, și anume: materia contravențiilor, posibila aplicare a garanțiilor stabilite de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și riscul unor condamnări în fața instanței de contencios a drepturilor omului pe fondul unei anumite practici judecătorești, prin care instanțele de judecată nu mai realizează un control efectiv de legalitate și temeinicie asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice. Prin urmare, considerentele deciziei prin care instanța de contencios constituțional a sancționat eliminarea singurei căi de atac într-o anumită materie nu sunt aplicabile prezentei cauze. ...