Decizia CCR nr. 598/2019Punctul 39

39. Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituționalitate, Curtea reține că este necesară examinarea cadrului legislativ referitor la acreditarea școlilor doctorale, precum și a evoluției acestui cadru. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările și completările ulterioare, „Acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității“, iar, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, „Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii“. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din același act normativ, „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii“, iar, potrivit art. 29 alin. (4) , „Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a) , și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.“ ...