Decizia CCR nr. 598/2019Punctul 60

60. Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că prin art. 3 lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, legiuitorul a consacrat, printre principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România, „principiul calității“ - în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale. De asemenea, art. 118 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1/2011 prevede că sistemul național de învățământ superior se bazează pe principiul asigurării calității. Potrivit art. 216 alin. (1) din aceeași lege, „Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului“, iar, potrivit alin. (2) , „Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are următoarele atribuții principale: [...] c) monitorizează și verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind organizarea și funcționarea învățământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară și asigurarea calității în învățământul superior.“ Prin art. 3 alin. (1) -(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației s-au prevăzut, ca dispoziții generale, următoarele: „(1) Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate. (2) Evaluarea calității educației constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizație furnizoare de educație și programele acesteia îndeplinesc standardele și standardele de referință. Atunci când evaluarea calității este efectuată de însăși organizația furnizoare de educație, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calității este efectuată de o agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluării externe. (3) Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare, planificare și implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație îndeplinește standardele de calitate. Asigurarea calității exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație în conformitate cu standardele anunțate. Aceasta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației“. Potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005, „Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii“, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, „Calitatea educației reprezintă o prioritate permanentă pentru orice organizație furnizoare de educație, precum și pentru angajații acesteia“. Potrivit art. 29 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005, orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării“. ...