Decizia CCR nr. 601/2019Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal sunt neconstituționale întrucât reglementarea este neclară, iar neclaritatea este determinată de imprecizia textului și de absența definiției legale a sintagmelor „serviciu de interes public“ și „autoritate publică“. Reglementarea lacunară, lipsită de claritate și previzibilitate, permite includerea în categoria funcționarilor publici asimilați a unor persoane care își desfășoară activitatea în mediul privat și care nu au fost învestite cu autoritate publică, cu consecința aplicării unor pedepse penale mai severe decât cele prevăzute pentru funcționarii simpli, încălcându-se principiul proporționalității. Ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a prevederilor art. 175 alin. (2) din Codul penal se încalcă și dreptul la apărare al inculpatei, garantat de art. 24 din Constituție. În fine, norma criticată încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece determină aplicarea retroactivă a legii penale mai nefavorabile. Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, dispozițiile art. 5 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Drept urmare, în cazul în care pentru faptele săvârșite înainte de 1 februarie 2014 se constată că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal (raportat la limitele de pedeapsă), acesta se va aplica în integralitatea sa. Însă, având în vedere că în noul Cod penal sau introdus și funcționarii asimilați categoriei funcționarilor publici, se ajunge la situația în care persoana cercetată, cu toate că nu avea calitatea de funcționar public la data săvârșirii faptei, să fie calificată drept funcționar public asimilat, conform noii legi penale. ...