Decizia CCR nr. 571/2019Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat încalcă dreptul persoanei de a nu se autoincrimina, componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Se susține că un conducător auto depistat în trafic ca fiind sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihoactive, care este conștient că a consumat astfel de substanțe, aspect ce poate atrage răspunderea sa penală sau contravențională, nu poate fi obligat să își dea consimțământul pentru a-i fi prelevate mostre biologice, întrucât în acest fel ar fi obligat să participe la propria acuzare. Se arată că, spre deosebire de prevederile art. 14 alin. (1) lit. g) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Constituția României și Convenția nu reglementează dreptul persoanei la a nu se autoincrimina. Cu toate acestea, existența dreptului anterior menționat a fost statuată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind invocate Hotărârile din 25 februarie 1993 și 17 decembrie 1996, pronunțate în cauzele Funke împotriva Franței și Saunders împotriva Regatului Unit. Se arată că, în soluționarea cauzelor penale, acuzarea este cea care trebuie să dovedească vinovăția persoanei acuzate și că acest lucru nu se poate realiza prin obținerea de probe prin mijloace coercitive sau opresive. Se mai susține că respectarea dreptului persoanei de a nu se autoincrimina este strâns legată de respectarea prezumției de nevinovăție, prevăzută la art. 23 alin. (11) din Constituție. Se arată că, potrivit art. 190 din Codul de procedură penală, examinarea fizică a unei persoane poate fi făcută doar cu consimțământul acesteia; or, art. 337 din Codul penal nu presupune obținerea consimțământului persoanei în vederea recoltării de probe biologice, aspect ce constituie o încălcare gravă a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție. Se susține că rațiunea dreptului persoanei de a nu se autoincrimina constă în asigurarea principiului legalității procesului penal și a protecției împotriva abuzurilor provenite din partea autorităților statului, fiind invocată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 noiembrie 2002 pronunțată în Cauza Allan împotriva Regatului Unit. În acest context, se susține că prevederile art. 337 din Codul penal obligă persoana vizată să își exprime consimțământul pentru a-i fi prelevate mostre biologice, în caz contrar fiind atrasă răspunderea penală a acesteia. Se arată că este lipsit de sens ca o persoană să fie trasă la răspundere penală pentru că a refuzat să i se recolteze probe biologice în scopul constatării de către organele de poliție a săvârșirii unei eventuale contravenții sau infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, deoarece aceasta ar însemna ca persoana să devină anchetator în propria cauză. ...