Decizia CCR nr. 574/2019Punctul 11

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Se susține că autorul excepției de neconstituționalitate invocă dispozițiile art. 23 alin. (7) din Constituție și ale art. 5 paragraful 4 din Convenție, fără a arăta în ce constă contradicția între acestea și prevederile legale criticate. Or, în lipsa motivării, excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, fiind, prin urmare, inadmisibilă. În subsidiar, se arată că soluția legislativă criticată are drept scop evitarea tergiversării procesului penal prin formularea unor contestații multiple cu privire la măsurile preventive. Se mai susține că respectarea dreptului reglementat la art. 5 paragraful 1 din Convenție este asigurată tocmai prin dispozițiile art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală și că termenul „recurs“ folosit în cuprinsul normei convenționale anterior menționate face referire la existența unei căi de atac în fața unei instanțe, care să aibă ca obiect verificarea legalității detenției; or, în cazul de față, temeiul verificării legalității detenției îl constituie dispozițiile art. 5 paragraful 1, și nu cele ale art. 5 paragraful 4 din Convenție. Se mai arată că prevederile art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând, în fiecare caz, excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 643 din 11 noiembrie 2014 și nr. 202 din 7 aprilie 2016. ...