Decizia CCR nr. 578/2019Punctul 6

6. Tribunalul Olt - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, întrucât denunțătorul nu are calitatea de subiect pasiv și titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului și nu a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, deci nu are un interes legitim propriu, concret și actual în cauză. Deși legea recunoaște oricărei persoane dreptul de a sesiza organele de urmărire penală, când apreciază că s-a comis o infracțiune, inclusiv denunțătorul putând face acest lucru din spirit civic sau pentru că legea îl obligă la un asemenea demers, ea nu recunoaște posibilitatea tuturor de a contesta în justiție actul prin care procurorul a apreciat, cu referire la aspectele sesizate, că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală sau să dispună trimiterea în judecată a persoanei, deoarece procedura plângerii împotriva soluției procurorului are un caracter privat care rezultă din cerința vătămării în drepturile și interesele sale legitime, suferite de persoana care se adresează justiției. În cazul denunțătorului, interesul public se limitează la a ajuta organele de urmărire penală să cerceteze fapte penale de care acestea au luat cunoștință pe calea denunțului, legea limitând posibilitatea denunțătorului de a supune cenzurii soluția procurorului de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată. ...