Decizia CCR nr. 540/2019Punctul 21

21. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității soluției legislative similare, cuprinsă în art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, anterior republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, prin raportare la art. 124 alin. (2) și art. 21 din Constituție, astfel cum se interpretează prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin mai multe decizii, ca de exemplu, Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 14, sau Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 9 decembrie 2014, paragraful 20, Curtea a reținut, în esență, că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Curtea a arătat, totodată, în sprijinul aceleiași idei, că creditorul este lipsit de interes în ceea ce privește atacarea hotărârii prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare. De asemenea, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, acesta fiind motivul pentru care nu a fost prevăzută în favoarea acestuia calea de atac a apelului. În schimb, creditorul poate să își apere drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care, în domeniul executării silite, debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare. ...