Decizia CCR nr. 503/2014Paragraful 27

20. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă raportată la art. 124 alin. (2) şi art. 21 din Constituţie astfel cum se interpretează prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, şi a reţinut în esenţă că soluţia legislativă criticată nu contravine art. 21 din Constituţie, raţiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i sa admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare. De asemenea, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricărui act de executare.