Decizia CCR nr. 632/2025Punctul 14

14. Curtea a mai reținut, la paragraful 21 al deciziei menționate, că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Curtea a arătat, totodată, în sprijinul aceleiași idei, că creditorul este lipsit de interes în ceea ce privește atacarea hotărârii prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare. De asemenea, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, acesta fiind motivul pentru care nu a fost prevăzută în favoarea acestuia calea de atac a apelului. În schimb, creditorul poate să își apere drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care, în domeniul executării silite, debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare. ...