Decizia CCR nr. 558/2019Punctul 20

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la prevederile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, criticate din aceeași perspectivă, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 161 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 6 iunie 2018, respingând excepția ca neîntemeiată. Prin această decizie, paragrafele 16 și 17, Curtea a reținut, în esență, că prevederile legale criticate definesc ca fiind abatere disciplinară neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu a judecătorului, constând în lipsa oricărei motivări („lipsa totală“) a hotărârilor judecătorești. Astfel, textul de lege criticat reglementează o abatere disciplinară, sancționând conduita judecătorului, constând în nerespectarea obligației legale referitoare la motivarea hotărârii, și nu se referă la sancționarea acestuia pentru modul în care interpretează sau aplică legea. Analizând existența abaterii disciplinare reglementate de textul de lege criticat, inspectorul judiciar verifică dacă motivarea hotărârii este inexistentă, apreciind dacă sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența faptei, în speță lipsa totală a motivării hotărârii judecătorești, și la săvârșirea abaterii cu vinovăție, prin neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu, constând în nemotivarea hotărârii judecătorești. Răspunderea disciplinară nu poate fi angajată decât în condițiile săvârșirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, astfel încât modul concret de aplicare a normelor de drept material și procesual, în procesul interpretării și aplicării legii, nu poate fi analizat în cadrul procedurii de angajare a răspunderii disciplinare. Verificarea modului de înfăptuire a justiției de către judecător, în condițiile existenței unei minime motivări a actului jurisdicțional, nu intră în sfera răspunderii disciplinare, ci privește conținutul hotărârilor judecătorești, intrând în sfera controlului judecătoresc, prin intermediul căilor de atac. Astfel, încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin lipsa examinării tuturor motivelor de fapt și de drept, respectiv nemotivarea hotărârii judecătorești, constituie motiv de casare și de exercitare a căii de atac a recursului. Motivarea actului jurisdicțional constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva examinării motivelor de fapt și de drept pe care acesta s-a întemeiat, și totodată este necesară pentru exercitarea controlului declanșat în cadrul căilor de atac. ...