Decizia CCR nr. 422/2019Punctul 29

29. Față de aceste critici, Curtea Constituțională a constatat, mai întâi, că niciunul dintre textele de lege criticate nu prevede sancționarea judecătorului pentru modul în care interpretează și aplică legea, ci reglementează ca abatere disciplinară nerespectarea de către acesta a unor obligații impuse de lege, de Constituție, de tratate internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte. Astfel, cât privește prevederile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, Curtea a constatat că acestea sancționează lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești în considerarea obligației impuse instanțelor judecătorești de dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, de a motiva hotărârile pe care le pronunță. În acest context, Curtea a subliniat că nerespectarea acestei obligații a condus la condamnarea statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât reglementarea abaterii disciplinare menționate este circumscrisă scopului general al legii, așa cum este acesta precizat în expunerea de motive. Ca atare, Curtea a considerat că susținerea potrivit căreia lipsa totală a motivării hotărârii judecătorești nu poate fi reținută ca abatere disciplinară, întrucât constituie temei pentru formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești respective, este lipsită de fundament juridic. Sub acest aspect, Curtea a precizat că răspunderea disciplinară poate fi angajată în cu totul alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac. Așa fiind, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești nu exclude, de plano, angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului pentru aceeași faptă. Tot astfel, recurgerea la mecanismul răspunderii disciplinare nu împiedică formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești. Mai mult, Curtea a observat că lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești este reglementată ca abatere disciplinară și în legislațiile altor țări cu tradiție democratică, de exemplu cea spaniolă (art. 417 pct. 15 din Legea organică a puterii judiciare din Spania nr. 6/1985) sau italiană [art. 3 pct. 1 lit. l) din Decretul legislativ italian nr. 109/2006 privind răspunderea magistraților]. Aceste considerente dezvoltate de Curtea Constituțională în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în ceea ce privește criticile formulate în cauza de față. ...