Decizia CCR nr. 563/2019Punctul 13

13. Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, criticate din aceeași perspectivă, prin raportare și la prevederile art. 21 din Constituție și art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Decizia nr. 266 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, sau Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, Curtea respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că dispozițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă permit completarea hotărârilor judecătorești în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Dacă este vorba despre completarea unei hotărâri date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, cererea de completare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii în discuție. Curtea a reținut că stabilirea unui termen în care poate fi introdusă cererea de completare în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, termen care începe să curgă de la data pronunțării hotărârii, nu contravine dreptului de acces liber la justiție. În esență, Curtea a reținut că niciuna dintre părți nu este împiedicată în efectuarea acestui demers procedural, atâta vreme cât hotărârea vizată a fost rezultatul unui proces desfășurat în condițiile îndeplinirii legale a procedurii de citare, astfel că, în situația în care părțile nu au fost prezente, se prezumă că au avut cunoștință de parcursul procesual, finalizat cu momentul pronunțării hotărârii. Ca atare, depinde doar de diligența părților să se intereseze cu privire la soluția pronunțată și să acționeze corespunzător dacă observă că instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale. ...