Decizia CCR nr. 535/2019Punctul 32

CCR · decizie de neconstituționalitate · 24.09.2019 · dosar 1.341/305/2017
Punctul 32
32. Într-adevăr, cu privire la ratio legis, Curtea Constituțională, analizând și jurisprudența sa în materia dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968, observă că instituția amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață - pe motiv de graviditate, respectiv pentru motivul îngrijirii unui copil mai mic de un an - are ca principal obiectiv protejarea interesului superior al copilului (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 413 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 15 noiembrie 2004). Or, raportat la contextul încarcerării unui părinte, interesul superior al copilului presupune asigurarea cadrului necesar dezvoltării sale normale pe durata vieții intrauterine și a posibilității de a beneficia de atenția și îngrijirea părintească adecvată pe durata primului an de viață. Așa fiind, cazul de amânare a executării pedepsei prevăzut de dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu vizează doar interesul femeii condamnate de a amâna punerea în executare a hotărârii penale definitive - având în vedere situația specială în care se află, aceea de graviditate, respectiv de a fi născut și de a avea în îngrijire un copil mai mic de un an -, ci urmărește, în primul rând, ocrotirea interesului superior al copilului. Acesta este și motivul pentru care femeilor condamnate care sunt gravide sau care au un copil mai mic de un an nu li se acordă automat amânarea/întreruperea executării pedepsei. Atunci când se pronunță cu privire la cereri formulate în acest sens, instanțele judecătorești efectuează un examen circumstanțiat al respectivelor cereri, respingându-le în cazul în care situația personală a solicitantelor nu justifică amânarea/întreruperea executării pedepsei. Astfel, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, în practica instanțelor s-a stabilit că nu se poate dispune întreruperea executării pedepsei închisorii - pentru femeia însărcinată - în situația în care aceasta a fost condamnată pentru uciderea unui copil abia născut și a fost decăzută din drepturile părintești, apreciindu-se că în regim de detenție se poate asigura o supraveghere adecvată a petentei însărcinate, ceea ce este în interesul copilului (Sentința nr. 436 din 4 iulie 2000 a Tribunalului București - Secția I penală, menținută de Curtea de Apel București prin Decizia nr. 444/2000). ...
Sursa oficială ↗