Decizia ÎCCJ nr. 306/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 26. Instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării, reținând că există o cauză aflată în curs de judecată, în competența legală a unui complet de judecată al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestit să soluționeze cauza, în condițiile în care, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac. ... 27. Litigiul pendinte este început după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, respectiv a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 28. Pretențiile deduse judecății se circumscriu anulării actelor administrative privind raporturile de muncă și de serviciu ale personalului plătit din fonduri publice, precum și plății drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligării la emiterea actelor administrative privind acest personal, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 29. Chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită ridică dificultăți de interpretare a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și ale art. 517 alin. (2) din Codul administrativ. ... 30. Astfel, este neclar, din aplicarea coroborată a acestor texte legale, dacă art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 își produce efectele și în condițiile în care funcționarul public care a obținut anterior decizie pentru pensionare anticipată parțială - necomunicată la plată - formulează ulterior emiterii acesteia, dar anterior emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, întemeiată pe art. 67 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cerere privind aplicarea art. 517 alin. (2) din Codul administrativ și, de asemenea, dacă termenul de 2 luni prevăzut de art. 517 alin. (2) din Codul administrativ pentru formularea cererii de menținere în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu, este un termen fix sau un termen-limită, în sensul că poate fi formulată o asemenea cerere și anterior perioadei de 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau este necesar ca respectiva cerere să fie formulată exact cu 2 luni înainte de această dată. ... 31. Chestiunea de drept ce necesită intervenția instanței supreme este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și controversate, deoarece litigiul de față vizează chiar opiniile divergente ale părților relativ la efectele aplicării celor două texte legale în situația din speță. ... 32. Se apreciază, de asemenea, că de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și ale art. 517 alin. (2) din Codul administrativ depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, în funcție de răspunsul la aceste întrebări adresate instanței supreme, instanța de trimitere va putea determina dacă Cererea reclamantei din data de 1 august 2022 a reprezentat o solicitare formulată în conformitate cu prevederile art. 517 alin. (2) din Codul administrativ sau dacă numai Cererea formulată la 29 noiembrie 2022 poate fi avută în vedere ca solicitare formulată în conformitate cu aceste dispoziții legale; totodată, instanța va putea stabili dacă dispozițiile art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 își produc efectele și în condițiile în care funcționarul public care a obținut anterior o decizie pentru pensionare anticipată parțială - necomunicată la plată - formulează ulterior emiterii acesteia, dar anterior emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, întemeiată pe art. 67 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cerere privind aplicarea art. 517 alin. (2) din Codul administrativ. ... 33. În opinia instanței de trimitere, hotărârea prealabilă ce se prefigurează a fi pronunțată este de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi dată de către instanța de trimitere, față de utilitatea pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o va avea în cadrul soluționării litigiului, întrucât problema de drept este direct incidentă pentru soluționarea cauzei, lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și ale art. 517 alin. (2) din Codul administrativ constituind însuși aspectul litigios al prezentei cauze. În consecință, rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate are caracter esențial în cadrul soluționării litigiului. ... 34. Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept invocate. ... 35. În urma consultării jurisprudenței instanței supreme s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată cu o dezlegare a aceleiași chestiuni de drept. ... ...